Se duc şi parcurile…

Când eram eu mică şi auzeam pe ici, pe colo, despre Timişoara, una dintre chestiile cu care era des asociată era întinderea vastă de spaţii verzi, capitala Banatului fiind un oraş (poate singurul din România) care poate fi străbătut de la un capăt la altul mergând prin parcuri. Şi acum văd ştirea asta; dezamăgire e un cuvânt mult prea slab pentru a exprima ce simt vizavi de subiect.

Parcul Botanic mi-a devenit drag încă de la primii paşi ai primei plimbări, pe când eu eram la liceu şi venisem în vizită la sora mea, pe atunci studentă. Mi-a rămas întipărit în memorie şi a fost unul dintre primele locuri pe care le-am revăzut când m-am mutat şi eu în Timişoara; îl asociez cu linişte şi verdeaţă, cu dâmbul acela de pietre din mijlocul său, cu aleile întunecoase din cauza puzderiei de copaci, cu flori frumoase, plimbări romantice, copii zglobii care aleargă în soare… Şi stau şi mă întreb unde anume, în aceste amintiri ale mele, s-ar putea potrivi imaginea unei terase.

 

Oricât de environmentally friendly ai construi-o, eu tot cred că impactul va fi uriaş. Pentru că orice terasă are nevoie de apă curentă şi toalete, care se traduc prin ţevi care să şerpuiască prin pământ (şi mă îndoiesc că există vreun sistem de canalizare pe sub straturile alea frumos aranjate). Apoi, o terasă vine la pachet cu gălăgia – muzică ambientală, sunetul aparatelor utilizate (espressoare, blendere, storcătoare), clinchetul paharelor, conversaţiile clienţilor. Se strică tot feng shui-ul locului… Plus că şi estetic, mi se pare că va fi o nucă în perete, indiferent că o construiesc din lemn; pur şi simplu, parcul e parc, şi eu una nu l-aş strica, bazându-mă pe faptul că un arhitect va găsi “cele mai bune soluţii”. Flash news, cele mai bune soluţii costă, şi eu nu cred că bugetul e chiar aşa de permisiv.

 

 

Măcar dacă Primăria s-ar mulţumi să aprobe chinuirea unui singur parc; dar nu, văd că şi Parcul Rozelor, Parcul Poporului sau Parcul Central sunt vizate, că deh, ce nu fac oamenii pentru venituri în plus la bugetul local (măcar dacă aş vedea ceva concret făcut cu banii ăia), iar legea este… orientativă, de mult ori.

Teoretic, Legea 47 /2012 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 24/2007 privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor spune că “Este interzisă schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţelor ori strămutarea spaţiilor verzi definite de prezenta lege.“, dar “Prin excepţie de la prevederile alin. (5), se pot amplasa pe un spaţiu verde: alei pietonale, mobilier urban, amenajări pentru sport, joc şi odihnă, construcţii pentru expoziţii şi activităţi culturale, construcţii uşoare cu caracter provizoriu pentru activităţi de comerţ şi alimentaţie publică, grupuri sanitare, spaţii pentru întreţinere, dar numai în baza unei documentaţii de urbanism pentru întreaga suprafaţă a spaţiului verde şi cu obligaţia ca suprafaţa cumulată a acestor obiective să nu depăşească 10% din suprafaţa totală a spaţiului verde“. Eu sunt curioasă câte terase se vor aproba în fiecare parc şi cât spaţiu vor ocupa din total…

 

 

Până una alta, eu sunt… contra. Îmi place ideea de parc pe bune, un loc unde te poţi deconecta şi relaxa, unde poţi să-ţi plimbi căţelul fără teama că o să fie atras de vreo farfurioară apetisantă (că doar unele terase mai au şi deserturi, nu?), unde poţi citi liniştit fără să-ţi bubuie Connect-R şi Inna, urlându-şi cel mai nou hit. Dar cum eu sunt doar un om obişnuit (care nici măcar nu e timişorean prin naştere, deci nu poate emite pretenţii), nu mă aştept ca cineva să ţină cont vreodată de părerea mea pe acest subiect.

Surse foto: timisoreni.ro, infopensiuni.ro, inix.ro

Comentarii Facebook

comments

1 Comment on Se duc şi parcurile…

  1. O Oană
    February 25, 2013 at 2:00 pm (5 years ago)

    Parcul Botanic e parcul copilăriei, adolescenței și iubirii mele. Nici eu nu-s de acord cu terase în parcuri… mai ales în parcul ăsta, apropiat de sufletul meu. Tare ciudat mi-ar fi să merg pe acolo dacă s-ar pune terase 🙁

    Reply

Leave a Reply