Cinci sute

… de articole publicate pe acest bătrân blog. Ştiu, cifra e un nimic pentru un blogger “pe bune”, dar pentru mine zău că înseamnă ceva. Înseamnă că, de bine, de rău, am reuşit şi eu să fiu constantă în ceva pe lumea asta 😀

Şi acum, în loc de discursul în care mulţumesc fanilor, familiei şi cer pacea mondială, o să vă spun pe scurt că Livin’ la vida Deme a luat fiinţă pe 7 ianuarie 2007, sub impulsul plictiselii maxime, şi a funcţionat deja pe 3 domenii şi două platforme. Am început cu articole de copil mai tâmpiţel (puteţi să mă credeţi pe cuvânt, nu-i nevoie să verificaţi), am evoluat până la un punct, iar acum m-am stabilizat şi gravitez în jurul unui stil nici prea-prea, nici foarte-foarte. A existat o singură lună în care am scris zilnic – un ianuarie, some years ago – după care frecvenţa a tot săltat şi tremurat până-n ziua de azi.

Am fost întrebată de multe ori de ce nu l-am abandonat de tot, de ce îmi pierd timpul pe aici dacă oricum nu am în plan să devin blogger profesionist, mie ce îmi iese scriind şi alte cele. Am şi răspuns în mai multe rânduri cum că blogul a fost pentru mine o a doua şcoală, cum el mi-a adus cu timpul lucruri frumoase în cale (printre care şi un job) şi cum eu cred că a meritat “efortul”. Deşi, to be honest, în clipa în care scrii doar pentru propria plăcere şi nu pentru că trebuie să-ţi faci “norma” pe săptămână, parcă efortul nu mai e aşa de mare 🙂

Nu am de gând să închei cu promisiunea că voi ajunge prea curând la mia de articole; în fond, în ritmul ăsta, mi-ar mai trebui alţi 6 ani şi jumătate, şi cine ştie pe unde oi mai fi prin 2020. Dar pot să promit că voi scrie atâta timp cât asta îmi face plăcere şi mă face să mă simt încă stăpână pe peniţa virtuală 🙂

Să ne citim cu bine!

Foto

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply