De văzut: TOUCH

Nu sunt mare fană a serialelor şi admit fără ruşine că nu sunt la curent cu ultimul episod din… of, nici nu ştiu ce mai e la modă acuma. Am văzut până acum doar 2 sezoane din Prison Break, Lie to me şi The dead zone integral, ceva Mentalist, Criminal Minds, Revenge,  Suits şi How I met your mother plus ceva mai mult Grey’s Anatomy (până m-am plictisit). Or mai fi fost şi altele, dar nu mi-au rămas lipite de memorie. Anyway, cert este că nu sunt expertă în seriale, dar am o recomandare foarte mişto pentru cine are urechi de auzit (şi încă nu a aflat de el): Touch.

 

Lansat în 2012, are doar două sezoane, adică 26 de episoade. Firul poveştii îi aduce în prim plan pe un tată văduv, Martin, şi pe fiul său, Jake, un copil autist şi deosebit, care e capabil să vadă şi să înţeleagă legăturile care ţin laolaltă umanitatea.

Deşi are 11 ani, Jake nu a vorbit niciodată, nu suportă să fie atins, are o fixaţie pentru cifre şi e capabil să vadă “patternul” care ţine lumea în echilibru. Atunci când Martin înţelege că cifrele şi numerele înşirate pe hârtie de fiul său reprezintă indicii cu privire la ceea ce-şi doreşte acesta, între cei doi reuşeşte să se înfiripe o legătură cât de cât umană, familială. Dar păstrarea acestei legături presupune un efort permanent din partea tatălui, care trebuie să urmeze voinţa copilului său – chiar dacă de cele mai multe ori, nu ştie încotro se îndreaptă, pe cine va întâlni sau ce probleme ale lumii are de rezolvat.

Mna, eu nu am fost niciodată fan al cifrelor (decât atunci când au şi o valută ataşată), însă mereu m-a fascinat ideea de echilibru universal, de buttefly effect şi de “everything is connected”. Chiar cred că există un echilibru şi un ceva invizibil care mă leagă de oamenii de pe planeta asta, aşa încât tot timpul cunosc oamenii potriviţi la momentul potrivit (nu cred că există oameni nepotriviţi; din fiecare experienţă rămâi cu ceva), iar viaţa mea o apucă pe o cărare sau alta. Unii numesc asta Dumnezeu, alţii pur şi simplu destin…eu nu ţin neapărat să-i dau un nume, cred doar că legătura asta există. Deci Touch a picat la fix.

Îmi place tare mult că prezintă mai multe poveşti în paralel, demonstrând mereu cum o chestie random în Pakistan influenţează ceva în America, sau cum un banal accident de maşină din Franţa schimbă mersul normal al lucrurilor în Japonia. Chiar dacă la începutul fiecărui episod e uşor derutant şi nu înţelegi cum ar putea fi conectate poveştile, pe parcurs înţelegi de fapt cât de mică e lumea şi ce mare chestie poate fi faptul că azi am ales să trec strada pe la altă trecere de pietoni. Pretty amazing, if you think about it. Şi chestia asta chiar te ajută să vezi şi să înţelegi că lucrurile se întâmplă cu un motiv,

Prin urmare, nu mai lungesc vorba: dacă vreţi un serial puţin mai inteligent decât Gossip Girl sau Sex and the city, care să vă determine să reflectaţi din când în când la lucrurile din jur, recomand cu căldură. Iar dacă vă decideţi să-i acordaţi o şansă, aştept cu interes feedbackul vostru :)

Foto

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply