Păreri şi judecăţi

Ca orice alt om de pe planetă, am o părere personală despre fiecare lucru cu care intru în contact; e dreptul meu să cred ce vreau şi să privesc lumea printr-un filtru intern şi cât se poate de subiectiv. Aşa că nu e nimic special în faptul că fiecare om pe care îl întâlnesc este încadrat încă de la primele interacţiuni într-o categorie mai mult sau mai puţin definită, care îmi determină pe viitor comportamentul faţă de el.

Cineva îmi spunea la un moment dat că asta înseamnă că judec după aparenţe; dar eu nu văd aşa lucrurile. Doar pentru că am o părere (bună, rea) despre tine nu înseamnă că te judec. Dacă te includ în “grupul” celor care sunt fumători înrăiţi, sau party people, sau workaholici, sau linguşitori, sau control freaks, sau împrăştiaţi, sau ne-matinali, nu înseamnă că te judec. E viaţa ta, timpul tău, setul tău de valori. Sunt alegerile tale şi ţi le respect, indiferent că sunt de acord cu ele sau, din contră, nu aş face aşa ceva niciodată.

Nu îmi pun problema de ce ai ajuns alcoolic, nu fac presupuneri despre o posibilă viaţă de familie zbuciumată care să te determine să te căsătoreşti cu un bărbat care ţi-ar putea fi tată, nu-s curioasă cine e femeia al cărei chip ţi l-ai tatuaj pe braţ şi nu-ţi voi atrage atenţia niciodată că eşti un om mult prea arogant şi plin de figuri pentru IQ-ul şi realizările tale, Sunt problemele tale, povestea ta, nu mă priveşte şi nu te voi chestiona.

Însă chiar dacă de cele mai multe ori nu o spun în gura mea, mintea mea deja ţi-a găsit un locşor în sertăraşul potrivit, alături de alţi oameni ca tine: oameni faini, oameni mai puţini faini, oameni veseli, oameni de evitat, oameni romantici, oameni cu potenţial dăunător, oameni-provocare, oameni de încredere, oameni de tratat cu precauţie, modele pozitive, modele negative. Mai este o categorie specială pentru cei cu “Status: pending”, pe care trebuie să îi mai cunosc niţel înainte de a putea decide ce fac cu ei (după criteriul unui coleg: dacă “aş bea o bere” cu ei sau nu).

Ştiu, e şi ăsta un fel de a eticheta, însă cred sincer că nu e nimic greşit în el atâta timp cât este o evaluare internă şi pur personală, nicidecum o listă publică, discutată şi dezbătută intens într-o sesiune de bârfe. Voi cum vedeţi lucrurile?

P.S. Needless to say, părerile se pot schimba în timp, în relaţie directă sau nu cu acţiunile persoanelor vizate. Iar orice părere care se doveşte pe parcurs a fi eronată duce la integrarea acelei persoane acolo unde mie mi se pare că se potriveşte cel mai bine.

Sursa foto

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Păreri şi judecăţi

  1. Sara
    July 10, 2013 at 9:50 pm (4 years ago)

    Am tot ținut să intru să-ți văd noua temă, dar m-am luat cu altele. Apoi m-a apucat pe mine damblauda. Și acum, dau să văd ce ai scris și… surpriză! Great minds think alike. Plus: nu te mai stresa atât de mult pentru modul cum alții îți privesc catalogările, fiecare are dreptul la opinii și ține de intelectul fiecăruia modul cum și le formează și le lasă să se reflecte în comportament.

    Reply
    • Deme
      July 11, 2013 at 9:08 am (4 years ago)

      O să încerc 😀

      Reply

Leave a Reply