Când simţi că ţi-ai găsit locul

Astăzi s-au împlinit 2 luni de când am semnat contractul de închiriere şi am primit cheile de la Cuibul cu Camelii – un frumos apartament cu 3 camere, aflat foarte aproape de lucru şi de toate lucrurile care mă interesează pe mine. Două zile mai târziu, avea loc “debarcarea din Normandia” – ziua în care eu mi-am mutat toate catrafusele, jurând pe soare şi pe sfinţi că nu mai plec de aici până mă mărit sau până vând proprietarii apartamentul, că mi s-a acrit de împachetat şi despachetat. 

Deşi iniţial nu mă simţeam foarte în largul meu, pentru că mă mutam cu două persoane aproape străine (una – friend of a friend, cealaltă o cunoştinţă cu care mă văzusem în oraş de câteva ori, dar nu aveam idee ce presupune să locuieşti cu ea). Dar în scurt timp, am descoperit că-mi place tare mult aici şi că dacă ar fi să enumăr toate plusurile, mi-ar lua ceva vreme. Aşa că m-am gândit să fac un top 6 (nu de alta, dar cinci nu-mi ajungeau) şi să le consemnez şi aici, pentru a rămâne peste ani şi ani.

1. Pe primul şi pe primul loc: compania, pentru că poţi să stai şi într-un palat aurit, dacă tot timpul sunt certuri şi discuţii nu-ţi priieşte. Eu am avut noroc să mă mut din start cu Camelia, tiza mea cea calmă şi cu accent de bihoreancă, iar la scurt timp ni s-a alăturat Silvia, care ne-a avertizat din start că ea vrea linişte, aşa că să nu ne mirăm dacă nu va ieşi din cameră cu zilele. Iar noi nu ne-am mirat… atunci când am descoperit că nu se îndură să mai plece din bucătărie (cunoscută drept “locul unde se pune ţara la cale”) :) Pentru că oricât de obosit sau antisocial sau sictirit ai fi, n-ai cum să stai în colţul tău când din camera alăturată răzbesc râsete colorate şi poveşti de muieri.

 2. Bucătăria. Cel mai clar semn că îmbătrâneşti în direcţia cea bună este când pui mai mare preţ pe bucătărie decât pe camera în care stai. Eu am ştiut din start că nu vreau o bucătărie miniaturală, în care încap 3 persoane numai dacă se ţin în braţe, sau una tip vagon, unde să înşiri de-a lungul a câţiva metri tot câte-un dulap şi-o masă. Ei bine, în cazul de faţă, recunosc că jumătate din decizia de închiriere a cuibului se datorează bucătăriei spaţioase, aerisite, cu dulapuri suficiente (ca să-mi încapă colecţia tăvi şi ustensile, aflată în continuă extindere) şi aer de “acasă”.

3. Camera mea. Singura doleanţă pe care am avut-o a fost să iau eu sufrageria. Pentru că are o canapea încăpătoare pe care pot să o umplu cu prieteni în vizită, şi un covor mai măricel, pe care pot să-mi întind puzzle-urile. Chiar dacă mobilierul include mai multe etajere decât dulapuri, am rezolvat problemele de depozitare cu nişte cutii foarte drăguţe de lkea şi totul e ok.

4. Zona. Deşi sunt la doi paşi de lucru (fac 10 minute fix din clipa în care bag cheia să încui uşa şi până mă aşez pe scaunul meu de la birou, la etajul 5 din CBC), de multe ori am senzaţia că sunt undeva la ieşire din oraş. În jurul blocului e plin de verdeaţă, iar geamul meu dă spre o zonă de case, cu vecini care sunt prieteni şi petrec duminicile împreună, cu băbuţe simpatice şi cu copii care sar elastic, bat mingea sau se joacă de-a v-aţi ascunselea (mă rog, acum au intrat la şcoală toţi), de ţi-e mai mare dragul.

5. Serile. În care de regulă eu ajung acasă pe când poveştile sunt în toi şi fetele bucătăresc care mai de care – mâncare, dar şi chestii dulci. Dacă în prima săptămână, am decis să sparg gheaţa cu o tartă cu prune, pentru a sărbători faptul că am din nou o casă a mea, cât de curând… n-am mai avut loc! :) Mai ales în ultima lună, din cuptor au ieşit, rând pe rând, parfumate şi aburinde, tot soiul de brioşe, prăjituri şi tarte, fetele demonstrându-şi şi ele priceperea într-ale gătitului. Dacă o ţinem tot aşa, până la Crăciun cred că ajungem toate obeze; păi spuneţi şi voi, numai în ultima săptămână ne-am răsfăţat cu brioşe, prăjitură cu mere, cornuleţe, gomboţi, chec cu vişine şi ciocolată, tartă cu prune şi clătite 😀

6. Proprietarii. Care sunt şi ei pui de ardeleni, oameni tineri, simpatici şi cu mult bun simţ, cu care ne întâlnim doar dacă apar ceva probleme. În rest, ne-au dat din prima zi acces la toate conturile online de utilităţi, iar chiria le-o virăm direct în cont, să nu ne tot complicăm cu întâlnitul. Când ni s-a defectat maşina de spălat, au intervenit foarte repede şi au rezolvat problema, iar când le-am spus că vreau să-mi modific un dulap şi să îi montez o bară de haine în loc de 2 etajere, au venit în weekend cu tot ce trebuie şi în jumătate de oră era gata.

Aşa că da, chiar îmi place aici şi simt că mi-am găsit locul. Vin acasă cu drag de fiecare dată, pentru că ştiu că mereu e, vorba maică-mii, “tot un hai şi-o voie bună”, şi că oricât de lungă şi încărcată mi-ar fi fost ziua, o să uit de toate şi o să mă binedispun urgent. Ceea ce vă doresc şi dumneavoastră! :)

 

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply