Cea mai grea decizie

Zilnic mă lovesc de diverse probleme la job. Proiecte care nu merg conform planului, delays de tot felul, clienţi fixişti / căpoşi / care nu răspund la mailuri, complicaţii, nervi. Iar eu sunt (sau trebuie să fiu, prin natura jobului) mereu omul cu soluţia. Să gândesc, să văd cauze, efecte, remedii. Şi totuşi, cea mai grea decizie din luna februarie nu e legată de asta, ci… de concediu.

Având ceva zile libere rămase “restanţă” de anul trecut, pe care este musai să le consum până în martie, am decis să pun de-o vacanţă în mijloc de iarnă şi să mă refac după finalul agitat al lui 2013. Aşa că în următoarele 12 zile, mă voi “concentra” pe un singur lucru: relaxare/lenevit/atârnat/ scurs/alte sinonime. Sau cel puţin aşa era planul.

My short and lovely February

Ideea e că, nemaiavând concediu din-ăsta lejer, neplanificat (gen, îmi iau liber ca să merg acasă, sau în excursie, sau ca să rezolv cutare lucru) de multă vreme şi lucrând de luni până vineri cel puţin până la ora 7 seara, s-au tot adunat lucruri pe care nu prea mai apuc să le fac. Şi-atunci m-am trezit că tot adaug pe listă şi x, şi y, şi z de făcut (că doar, nu-i aşa, acum am timp!), până am făcut un ditamai pomelnicul.

Şi-acum vine alegerea cea grea: ce să fac? Să rămân la planul iniţial, compus doar din somn, seriale, puzzle, plimbări, citit şi alte astfel de activităţi lenevoase, menit să-mi încarce bateriile până la 110%, sau să aduc din nou conştiinţa la putere şi să mă ocup de umblături prin oraş şi rezolvat treburi, acţiune menită să-mi dea liniştea lucrului rezolvat (sentiment foarte important pentru un OCD restless)?

Decizii, decizii…

 

P.S. Oare aici m-am lăudat că în februarie sunt în birou doar 9 zile? 😀

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply