100 de zile fericite

De când a început anul, un număr destul de mare din prietenii mei de pe facebook au răspuns provocării lansate de site-ul 100happydays.com și au început să posteze (aproape) zilnic (că nu le-a ieșit tot timpul) poze cu lucrurile care îi fac fericiți. Și au curs valuri de fotografii cu apusuri, cafele, căței, pupicei, cocktailuri și haine nou cumpărate; pentru că, nu-i așa, în viață contează lucrurile mici.

Sinceră să fiu, când am auzit prima dată ideea, mi-am zis: pfuai ce tare, hai să fac și eu! După care m-am gândit puțin la ultimele mele zile, încercând să văd cam ce anume aș fi postat (că doar nu mă bag într-o chestie atât de long term fără să analizez mai serios ce presupune din partea mea). Mmm, să zicem că am găsit ceva cât de cât ok. Dar hai să mai vedem ce aduc și următoarele 5 zile, și dacă chiar găsesc ceva memorabil, pe bune că mă apuc!

Ei bine, nu m-am apucat nici în zi de azi. Pentru că în momentul în care am gândit un pic toată treaba, mi-am dat seama că nu am cum să postez 100 de zile la rând 100 de lucruri originale care să mă facă fericită. Și nu, nu sunt depresivă, Gică contra, negativistă sau nerecunoscătoare pentru lucrurile frumoase din viața mea; doar că… mi se pare că nu e omenește posibil să fii tot o fericire zi de zi, 3 luni în șir (decât dacă ești high sau ceva – nu judecăm). Orice om normal are zile bune și zile rele, și nu văd de ce ar trebui să ne forțăm să găsim diamantul (care e de fapt zirconiu cubic) în rahat în fiecare zi, doar ca să avem ce pune pe facebook. Doar ca să vadă ceilalți ce viață minunată avem, 24 din 24, 7 zile din 7. Wow, could you be more fake?

Și-n plus, chiar dacă faci acest efort de a publica ceva nou în fiecare zi de dragul aparențelor, inevitabil vei ajunge să postezi 10 poze cu cafele (preferabil Starbucks, dacă tot suntem în trenduri), vreo 5 la plimbare în mall, alte 15 cu iubitul în diferite ipostaze ușor nepotrivite în spațiul public etc. Pentru că din nou, nu prea este omenește posibil să faci în fiecare zi a vieții tale ceva oau, ieșit din comun, nemaivăzut și nemaiauzit. Bine, poate or fi ceva miliardari pe lumea asta care altă treabă n-au, dar ăia sunt prea puțini care să conteze statistic. În rest… e ca și cum vorbesc cu maică-mea la telefon tot la 2 zile, și ea mă tot întreabă: Mna, și altceva, ce ai mai făcut? Păi mamă dragă, ți-am cam spus deja ce am făcut: am mers la birou, am gătit cutare chestie, am fost la sală, am făcut curat, m-am uitat la un film. Nu prea am avut timp de luni până miercuri să mă logodesc, să sar cu parașuta sau să câștig premiul Nobel… sunt doar un om obișnuit.

Trei la mână (nu știu de ce am lăsat asta la coadă, că e unul din cele mai importante argumente), este o vorbă care-mi place tare mult: The best things in life aren’t things. Deci nu pot fi pozate și urcate pe facebook. Mirosul de bujori. Finețea așternuturilor calde, dimineața. Cuibăritul la pieptul Lui în timpul unui film. Bucuria de a face o bucurie cuiva. Sexul. Aroma brioșelor proaspăt scoase din cuptor. Sentimentul de libertate al unui road trip matinal când e soare afară. Toate astea sunt pe lista mea scurtă de lucruri care-mi fac viața mai bună, și totuși niciuna nu poate fi împărtășită cum ar cere regula. Pentru că asta e frumusețea lor – sunt mici cadouri ale vieţii pe care le deschizi şi savurezi în liniște, în privat, și pur și simplu te bucuri de ele, fără să mai simți nevoia să te lauzi altora ce viață minunată ai. Pentru că ești prea ocupat să o trăiești.

sursa foto

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply