Evadare

De la o vreme încoace, simt tot mai puternic nevoia să evadez. Să fug undeva afară din oraș, departe de oameni, fără internet și telefon, fără praf, mașini, pisi, muzici, nebunii. Să scot aparatele și creierul din priză, să iau o gură de aer proaspăt, să dorm cât mă țin puterile (asta presupunând că pot reseta ceasul intern, care se trezește cel târziu la ora 9 în fiecare zi), să mă plimb printre frunze verzi și flori colorate, să zac în soare și să mă bronzez cu dungi, să-mi regândesc planurile de viață, cu prezent și viitor.

Primăvara mă cam apucă de regulă ducii, iar anul curent nu face excepție. Chiar dacă ideea de a avea autoturismul propriu nu m-a tentat niciodată prea tare, mereu în perioada asta a anului mă visez într-o mașină, cu plinul făcut și un drum lung înainte. Să mă urc la volan în weekend și să plec cât văd cu ochii, să opresc oriunde găsesc un colț pe sufletul meu, și să merg mai departe după bunul plac. Liberă și fără nicio grijă.

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply