Moment of truth

Oameni mai deștepți decât mine spuneau, că atunci când un adevăr este cel mai greu sau neplăcut de auzit, acela e cel mai bun moment să îl spui. Pentru că da, uneori e nevoie să pui totul pe stop și lucrurile în balanță, să judeci la rece și la cald, să accepți realitatea așa cum e și să găsești calea optimă și corectă de a o aborda. Chiar dacă planul de bătaie e dur sau radical, chiar dacă primii pași în direcția respectivă te dor… știi bine că asta e ceea ce ai de făcut, pentru ca restul drumului să fie mai ușor, per ansamblu. 

Noi, oamenii, avem obiceiul de a ne amăgi singuri; ne mulțumim uneori cu mai puțin decât merităm, sau ne facem iluzii despre cum lucrurile vor fi mai bune, doar pentru că ne îndreptăm spre ele numai gânduri pozitive. Pe naiba. Știm bine că sunt unele chestii pe care nu le poți schimba nici dacă pui 3 acatiste la biserică, sau faci mătănii, sau citești 7 cărți motivaționale.

Dacă ai 100 de kile, nu vei încăpea într-o rochie mărimea S nici dacă te uiți la ea cu toată căldura suflețelului tău; e nevoie de mai mult de atât. Dacă omul de lângă tine nu te iubește, poți să-i torni 5 copii, asta nu îl va schimba; poate le va oferi lor dragoste, în cel mai bun caz, dar pe tine nașterea nu te va transforma peste noapte în femeia visurilor sale. Dacă tu ești un împiedicat și efectiv nu te duce capul, poți să te crezi tu cât de alfa male vrei, tot nu o să devii CEO la Google. Și trebuie să înțelegi că… e ok.

Pentru că nu tot ce zboară se mănâncă, nu tot ce vedem ne trebuie cu adevărat, nu tot ce ne dorim ne ajută sau chiar ni se potrivește, nu tot ce ni se potrivește putem obține. Că așa e viața, nimeni nu le poate avea pe toate, și nu are sens să redemonstrăm asta la nesfârșit. Cu toate acestea, încă sperăm; oare dacă, totuși, de data va ieși ca-n basme?

Și cred, de fapt, că asta e cea mai grea etapă atunci când te afli față-n față cu adevărul neîndulcit: să îl înțelegi, să îl accepți, să iei decizii raționale, să renunți la speranță (care tot se ascunde și se fofilează, poate-poate te înduplecă să nu o dai de tot afară din suflet) și să move on. Dar de cele mai multe ori, și răsplata e pe măsură; atunci când ai puterea să te desparți grațios de lucrurile care nu-ți sunt destinate, lași loc liber pentru cele potrivite, care vor veni de la sine. Sau cel puțin… sperăm (da, iar sperăm) că așa va fi. The best is yet to come… 

Sometimes we struggle through a tasteless coffee till the last sip, then we find sugar lying at the bottom. That’s Life. Enough sweetened, but not stirred well.

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply