Interesul, atenția și clipurile de pe Youtube

Am tot citit cum că Social Media și în general, stilul nostru de viață, unde suntem bombardați de informații la fiecare pas (fie că vorbim de poze cu pisici, știri, reclame, sau date job-related), își pune amprenta pe felul nostru de a fi, scăzând capacitatea de concentrare și atenție sau ducând la așa-numita Fear of Missing Out. Ne verificăm constant telefoanele, mailurile (chiar și în concediu), news feed-urile, facebook, twitter, pinterest… încercând să fim la curent cu toate, să nu pierdem, cumva, ceva esențial. Și pe de altă parte, postăm continuu tot ce facem, mâncăm, bem, vizităm, ne face fericiți sau ne supără, pentru ca lumea să știe, să-i pese, să ne aprecieze sau pur și simplu să observe că, în tot tăvălugul de (false) evenimente, existăm și noi.

Am fost pentru o perioadă prinsă în joc dar, în stilu-mi caracteristic, m-am plictisit repede. Am renunțat la foursquare (că oricum, nimănui nu-i pasă pe bune pe unde umblu, decât dacă e stalker cu acte sau are ceva intenții ascunse), pe twitter n-am mai scris de secole, pe facebook nu postez cu zilele (și chiar și atunci, majoritatea chestiilor sunt shared, nu ceva legat de mine), pe blog… vedeți și voi cât de des scriu. Pur și simplu, am renunțat să cred că părerile mele, viața mea, experiențele din ea sunt într-adevăr atât de speciale încât să le transform în articole; oare nu toți mâncăm, iubim, muncim, bem cafea (la Starbucks sau nu), plecăm în concedii, ieșim în oraș? Plus că, într-un fel, mi se pare că pierd ceva. Că într-o zi o să cunosc pe cineva nou, și cu un singur click, va fi la curent cu tot ceea ce cred, fac, simt, îmi doresc; și despre ce vom vorbi? Despre vreme?

Și-n plus, nici nu mai am răbdare. Dau scroll prin news feed-ul deja filtrat tot mai bine (fără linkuri Radu F, știri cancaniste, bloguri motivaționale și articole de self-help trase la indigo), și-mi mai sar în ochi câte-o poză funny, o proaspătă logodnă, o nuntă, un nou-născut, un eveniment pus la cale de vreun prieten. Uneori, mă opresc pentru un like, o urare de bine, dar de cele mai multe ori scrollez în gol, privind absent la toate “știrile” care mi se succed în fața ochilor; who the F cares, anyway?

Mai nou, timpul meu pe internet se împarte între site-uri gen 9gag / boredpanda când vreau să-mi treacă vremea, facebook – când parcă aș vrea niște vești noi, dar mi-e lene să iau la rând site-urile de știri sau cele pe care le urmăresc mai des (gen webcultura, sobadsogood, mic), sau am chef să mai descopăr ceva nou, ocazional online shopping (pentru că m-am convins că este ok, și oricum nu mi-a plăcut niciodată să merg la cumpărături; dacă vrei să mă chinui, du-mă în mall 3-4 ore și ai rezolvat-o), căutat pe Google (cuvinte, informații, persoane, cât e ora în vreo țară cu care lucrez în acea zi) și… random activities, după nevoi.

Accept și apreciez oricând un link spre un articol mișto, sau ceva grafic; dar dacă-mi dai un video de pe youtube la care trebuie să mă uit, adică să fiu nevoită să mă opresc chiar și 2 minute și să nu fac nimic altceva, sunt șanse 90% să nu dau click pe el. Pentru că nu mai am răbdare cu lucrurile pe care nu le pot doza, controla, studia pe bucăți, strecurate printre altele. Nu în timpul zilei, nu la calculator. Citesc cu plăcere o carte, sau stau ore în șir pe genunchi să fac un puzzle, dar filmulețele… mă enervează.  Și-n cel mai bun caz, dau click și mă uit pe sărite – 10 secunde, skip, încă 5 secunde, skip, finalul. Trebuie să fie de-a dreptul mindblowing ca să-mi capteze serios atenția și să mă țină acolo de la cap la coadă. 

La fel și cu serialele; trebuie să fie date naibii, altfel nu mă “prind” și le abandonez după primele 2-3 sezoane. Pentru că intră la categoria waste of time, iar eu chiar n-am chef să-mi ucid cu bună știință atâtea ore, doar ca să mă uit la o chestie care nu-mi place în mod deosebit. Am I the only freak who does all of this? Că de multe ori, mă simt prea bătrână pentru vârsta din buletin.

**** Iar pentru cei la fel de nerăbdători / restless / absenți ca și mine, versiunea TL; DR ****

Sunt înconjurată de prea multe informații, prea multe notificări, butoane care pâlpâie, false știri, zgomote de fundal; și în loc să simt nevoia de a intra în horă cu ele, încep să mă îndepărtez tot mai mult, cu riscul de a deveni “ciudata aia care nu știu ce face, că nu mai postează nimic”. Mă bate tot mai des gândul să închid facebookul, dar mă oprește faptul că sunt unic admin pe mai multe pagini și grupuri și încă nu mi-e clar ce s-ar întâmpla cu ele dacă mi-aș desființa contul. Plus că, neavând televizor și știind cât de mult “îmi place” să vorbesc la telefon, probabil că m-aș izola și mai mult de o lume care, deși nu-i pasă prea mult de mine, face parte din realitatea mea, deci ar trebui să știu ce-i cu ea. Dar gândul tot mă ispitește…

 

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply