Divergent (2014)

A trecut ceva vreme de când s-a dat în cinematografe, a trecut vâlva primului “episod” (cel de-al doilea a apărut luna asta), deci… a venit vremea să îl văd. Și, cum povestea a stârnit un oareșce în mine, trebuia, în stilu-mi caracteristic, să aduc tema în discuție și pe blog. O să încerc s-o las moale cu spoilerele, totuși, în caz că mai tentează pe cineva filmul.

Povestea e simplă: planeta a fost distrusă (d’oh), iar cineva deștept a găsit o soluție prin care pacea să fie restaurată și menținută multă vreme: o împărțire a oamenilor în facții, în funcție de înclinațiile lor naturale. Avem, așadar, Abnegation (pentru cei devotați ajutorării altora), Amity (pentru cei pașnici), Candor (pentru oamenii cinstiți), Dauntless (pentru cei neînfricați, cu spirit de aventură) și Erudite (ia ghiciți voi pentru cine).

La vârsta de 16 ani, fiecare locuitor dă un test prin care i se spune din ce facție ar trebui să facă parte; nu contează de unde provii, poți să îți alegi altceva dacă testul și/sau dorința îți dictează. Eh, și-aici începe distracția: Tris, eroina noastră, este mai specială, și testul nu poate să o încadreze nicăieri, pentru că mintea ei este… altfel. To put a label on it, ea este Divergentă – și evident, ca toți cei care îndrăznesc să fie diferiți pe lumea asta, o să aibă o viață tare interesantă.

Ok, povestea ca povestea; a fost asemănată cu Hunger Games și Maze Runner, și mie-mi plac astea cu conspirații și lumi ireale și nu prea (mai ales dacă au și unpersonaj principal feminin strong), deci era clar că o să mă prindă. Dar evident că, în timp ce mă uitam la ăștia cum explică diferențele dintre facții, m-am gândit: oare eu ce aș fi? Probabil o combinație de Candor cu Erudite, și un strop de Dauntless (să nu uităm că eu îmi doream să devin pilot de Formula 1 când eram mai mică :D). Dar mi-ar fi tare greu să mă decid asupra uneia (tipic), și știind cât de “la fel cu alții” și de “sufletul petrecerii” (n-)am fost de-a lungul nesfârșitei școlarizări… ceva îmi spune că testul ăla n-ar fi ieșit prea bine.

Și dacă chiar caut extra confirmări… **little SPOILER ahead**  La testele mentale, Tris reușește să rezolve rapid situațiile critice într-un mod cât se poate de simplu: o dată ce conștientizează că nimic nu e real, ci doar o proiecție, halucinația piere. **Kinda END OF SPOILERS**. Wel, nu știu dacă v-am mai povestit, dar eu visez… lucid. Adică mi se întâmplă des ca, în mijlocul unui coșmar, să mă opresc o fracțiune de secundă și să-mi zic: Ia stai așa, this can’t be real! Și din momentul ăla, încep să rearanjez elementele, să schimb povestea, să fac ce vreau din personajele date… sau, dacă e prea absurdă situația, “apăs pe telecomandă” și fie trec la următorul vis, fie aleg să mă trezesc.

Mna, cine zicea că toate cărțile și filmele astea sucite ciudate n-au nicio treabă cu realitatea?

Comentarii Facebook

comments

3 Comments on Divergent (2014)

  1. Hermin Rent a Car
    March 26, 2015 at 9:18 pm (2 years ago)

    In urma vizionarii, pot spune ca a fost chiar interesant si placut de urmarit. Si asa cum spui si tu, cam are treaba cu realitatea. O reprezinta sub alta forma, una reusita, de altfel. :)

    Reply
  2. Rent a car Bucuresti
    April 26, 2016 at 7:42 pm (1 year ago)

    Un film foarte bun!

    Reply

Leave a Reply