Eu n-aș putea

Mi se întâmplă destul de frecvent ca cineva, auzindu-mă cântând și fiind cu chef de vorbit prostii, să mă îndemne să-mi dau demisia și să mă duc la Vocea României; nu știu dacă e o chestie universal valabilă atracția asta față de celebritate sau e exagerată mult doar în România, dar concursurile de talente parcă n-au fost nicicând mai populare. Cei mai mulți oameni vor să APARĂ, să SE VADĂ, să fie IMPORTANȚI, așa că la primul semn de talent în vreo direcție, se lasă duși de val și speră să ajungă rich and famous. Ei bine, eu și cu celebritatea… nu m-a mai atras de când eram copilă (și apăream pe scenele patriei în diverse ipostaze), și oricum cred sincer că, la vârsta asta, nu aș mai putea.

N-aș putea să fiu în fiecare zi veselă, strălucitoare, gata să petrec încă o noapte albă cântând prin vreun club afumat și animând cu energia mea întregul public. N-aș putea să mă îmbrac în rochițe mereu transparente, decoltate, scurte, decupate, scoțând mereu la înaintare bucata de carne (știu că sexul vinde; poți fi îmbrăcată și anonimă, dezbrăcată și celebră, sau incredibil de talentată și norocoasă încât ceea ce porți și felul în care arăți să nu conteze).

N-aș putea să-mi las programul zilnic la mâna altcuiva; să alerg mereu printre înregistrări în studio, ședințe de înfrumusețare, photo shoots, ture epuizante de shopping, interviuri, concerte, emisiuni. Să fiu nevoită să renunț la rutinele mele, la programul meu fix de somn, la simpla idee că dacă un weekend întreg vreau să stau în casă și să mănânc 5 kg de înghețată, nu va obiecta absolut nimeni de pe planeta asta.

N-aș putea să mă pozez zilnic, să pun selfie-uri nesfârșite cu mutra-mi deloc specială, să imortalizez și să pun pe facebook tot ce văd, să pretind că mă distrez, să dau like-uri unor oameni care nu mă amuză, dar de care am nevoie azi, mâine și luna viitoare. N-aș putea să-mi bat capul over and over cu ce naiba să mai port în weekend la nu știu ce eveniment (că deh, de la o vreme nici nu mai știi cu ce să te îmbraci, la câte apariții ai). N-aș putea să-mi citesc numele prin Can Can, alături de titluri bombastice și poze care arată că sunt și eu om normal în timpul meu liber. N-aș putea să mă las vânată pe stradă de paparazzi, și apoi să mă stresez că sunt nemachiată, sau că sunt cu un bărbat străin (pe care ei îl vor transforma automat în iubit), sau mi se vede celulita, sau poșeta nu se asortează cu rujul, sau nu-s destul de bronzată pentru luna asta a anului și iar o să-mi aud numai de bine.

Așa că aleg în fiecare zi să rămân la jobul meu de corporatist, un simplu minion, o rotiță într-un sistem, să cânt în timpul liber și să-mi văd de viața mea în privat, să-mi fac singură programul de voie, să plec la cumpărături în pijamale dacă poftesc… fără ochi curioși, fără șușoteli și priviri răutăcioase, fără așteptări înalte de la altcineva decât mine. So far, so good 🙂

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on Eu n-aș putea

  1. Roxana
    March 22, 2015 at 8:57 pm (3 years ago)

    Ar mai fi de menţionat şi faptul că cei care te trimit la Vocea României sau la alte asemenea show-uri de abia aşteaptă să te vadă în ipostazele mai sus menţionate şi să le zică altora “Eu o ştiu pe tipa asta! Eu i-am zis să se ducă!” 🙂

    Reply
    • Deme
      March 22, 2015 at 9:25 pm (3 years ago)

      S-ar putea, nu zic nu :))

      Reply

Leave a Reply