Iaurt

Ok, titlul inițial al acestui articol era Brighton, subiect despre care voiam să vă povestesc acum, cât încă mi-e foarte proaspăt în memorie (și încă nu m-am lenevit); dar între timp, memoria mea a înregistrat alte evenimente mai recente, care au câștigat lupta pentru titlu 🙂 Dar despre asta, mai târziu. Brighton, deci.

Cred că era primul pe lista mea de “must see” când m-am mutat în Londra – desemnat drept the happiest place to live in UK, este cea mai populară atracție turistică la mare a regatului și îmi doream, firește, să mă lămuresc de ce. Văzând ce vreme superbă de vară se anunță pentru ziua de azi, am decis ieri după-masă, subit, să profit cât de mult pot de ea, și am vorbit cu câțiva prieteni să văd cine nu are deja planuri și vrea să mă însoțească. Spre norocul meu, s-a găsit unul, așa că azi de dimineață am purces la drum. Pare-se că nu eram singurii cu chef de lenevit pe plajă azi, că era ceva aglomerație pe șosele, dar am ajuns cu bine, am parcat mașina și-am pornit spre plajă.

 Știam că plaja în cauză nu e renumită pentru nisipul fin, ci pentru pietrele cam neprietenoase (pietre în toată regula, nu pietriș de construcții), așa că balerinii mei luați anume de acasă și-au îndeplinit cu brio datoria. Da, poate ar fi fost mai ok să-mi iau cu mine și niște șlapi, să pot să-i port prin apă (în loc să-mi exfoliez nu prea delicat tălpile), dar nu cred că ar fi făcut față de-a lungul plajei. Deci dacă vă surâde Brighton-ul, poate v-ar fi mult mai de folos niște papuci pentru apă (o să-mi fac rost de o pereche, probabil, pentru data viitoare).

După câteva minute de plimbat în valuri deja ne dureau tălpile, așa că am tăiat-o spre Brighton Pier, un loc tare simpatic unde poți să arunci banii în voie pe păcănele, joculețe idioate, air hockey, mașinuțe, trenulețe, “ciocane”, macarale și tot felul de distracții de genul. Sau poți să te retragi pe un șezlong, eventual cu ceva de mâncare (dar atenție la pescăruși, nu-s deloc politicoși!), să privești în zare sau să urmărești jocul jet ski-urilor și canoelor care se aventurează mai în larg.

Iar dacă te-ai plictisit de imaginea mării (asta dacă se poate plictisi cineva vreodată), vești bune: orașul mai are și altceva de oferit. Nu e cazul să comparăm cu Barcelona, dar mie mi-au atras atenția Brighton Museum & Art Gallery, găzduit de o clădire destul de masivă, și una bucată Royal Pavilion, cu o arhitectură indo-gotică foarte frumoasă, plus un parc numai bun de leneaveală așezat convenabil chiar în fața sa. Pavilionul poate fi vizitat contra sumei de 11.5 lire, iar ultima intrare este la ora 5 pm (așa că noi am ratat-o de data asta).

Ce mai e de făcut? Shopping and pubbing, ca peste tot. E plin de străduțe înguste ocupate de mini-terase, magazine de tot felul, artiști de stradă, buticuri cu suveniruri, tarabe cu handmade-uri… cam ce te aștepți să găsești într-un loc turistic. Și suficient cât să ne ocupe și nouă timpul rămas liber până la ora de întoarcere.

Ajunsă acasă… constat că cineva (nu dăm nume) s-a cam prăjit. Nu la modul la care mă aștept să dau jos 3 straturi de piele, dar suficient cât să consider necesară operațiunea “iaurtul”, așa că am dat o fugă până la magazinul de jos, roșie ca un homar, să-mi aprovizionarea și să încep “îmbălsămarea”, tradiție sfântă îndeplinită negreșit în toate concediile la mare, de când mă știu. Așa că acum stau, cu iaurtul picurându-mi de pe umeri, să mă răcoresc și să-mi promit că până data viitoare când plănuiesc să petrec o zi călduroasă în aer liber, fie și-n Anglia, o să-mi refac stocul de creme cu SPF 50. Să fie treaba, treabă 🙂

Comentarii Facebook

comments

1Pingbacks & Trackbacks on Iaurt

  1. One month down | Livin' la vida Deme
    August 31, 2015 at 9:34 pm (2 years ago)

    […] cât să îmi bălăcesc tălpile și să mă deconectez. Despre mini-excursia la Brighton am scris aici (P.S. nu, încă nu am dat jos pielea de pe umeri […]

    Reply

Leave a Reply