One month down

Cum, necum, s-a scurs o lună de când una bucată Cami ieșea din aeroportul de la Luton cu două geamantane și o geantă, care adunate aveau cu vreo 5 kg mai puțin decât propria-i greutate. Ok, fie, o lună și 2 zile, dar am fost prea ocupată sâmbătă ca să mai dau cu penița pe blog. Și cum cea mai frecventă întrebare pe care o aud de când m-am mutat este “So, how are you settling in?”, am zis că e un bun prilej să răspund la ea și în scris, pentru toți oamenii dragi din România care nu au ocazia să mă întrebe față în față.

Să notăm, așadar, principalele momente 🙂

1. Am început lucrul. Nu e chiar ceva nemaivăzut, sau o schimbare majoră pentru mine; lucrez la aceeași firmă, pe același post, același proiect, cu același manager, doar că vorbesc un pic mai multă engleză la birou decât în România. Oamenii sunt la fel de prietenoși ca în biroul din Timișoara, și “m-au adoptat” poate chiar mai repede decât mă așteptam, așa încât nu m-am simțit nici măcar un moment singură, stingheră sau “dezrădăcinată”. Practic, am fost în concediu o săptămână și apoi m-am întors la muncă. Întâmplător, într-un birou aflat cu 2000 km mai departe decât de obicei. Nothing fancy 🙂

2. Mi-am aproape deschis un cont bancar. Deși ai mare nevoie de un card pe oriunde mergi (cash-ul nu prea e la modă pe aici), se pare că totuși băncile din UK nu stau să te aștepte cu brațele deschise pe tine, stimabil cetățean, să-ți depui banii la ele în trezorerie. Dacă nu știi mersul și ești proaspăt ajuns în țară, lucrurile pot deveni complicate și frustrante, pline de drumuri inutile și promisiuni că nu te vei mai plânge de birocrația din România. Dar despre asta, promit să scriu un articol special – poate prinde bine cuiva.

3.  Am fost la mare. Nu a fost un concediu, ci doar o zi, dar a fost suficientă cât să îmi bălăcesc tălpile și să mă deconectez. Despre mini-excursia la Brighton am scris aici (P.S. nu, încă nu am dat jos pielea de pe umeri :D)

4. I made friends. Bine, nu suntem BFFs și frați de cruce, dar e destul de ușor să cunoști lume – asta dacă ești dispus, desigur. Sunt atâââât de multe evenimente mișto și party-uri și grupuri tematice pe meetup, încât e imposibil să nu găsești ceva. Eu am încercat până acum doar niște salsa classes și câteva language exchange meetings (unde vin săptămânal vreo 200-300 de oameni din toate colțurile pământului), dar am mai găsit câteva activități interesante la care am de gând să particip. Cel mai greu e să mă urnesc și să plec de acasă; o dată ce ajung afară, nu m-aș mai întoarce :))

5. Am văzut un carnaval. Notting Hill Carnival este cea mai mare petrecere de stradă din Europa și un eveniment cu o tradiție de vreo 50 de ani, la care participă în medie peste un milion de oameni – vedeți mai jos niște cifre de anul ăsta:


Am plecat de acasă cu gândul că voi vedea parada costumelor fastuoase decorate cu pene, am ajuns și am văzut… o mulțime de corpuri supradimensionate în haine indecente (mă mir că nu le era frig, totuși, că toată ziua a fost rece și mohorâtă). Cred că am văzut mai multă celulită țâșnind de sub micro-pantaloni, și burți feminine generoase lăsate la mare vedere și expuse fără jenă, decât îmi va fi dat să văd în tot restul vieții mele (sper!).

Dar dincolo de asta, toată lumea se simțea bine și dansa fără grijă, scuturând din toți colacii, ciocnind dozele de bere cu oricine ieșea în cale, dansând până la epuizare, twerking în mijlocul străzii… o atmosferă diferită de ce vedem în fiecare zi, dar cu siguranță o petrecere reușită. Am dansat și noi pe muzica nebună ce duduia din fiecare camion ce defila încărcat cu tobe, cântăreți și dansatori, am văzut și câteva costumații de carnaval, am “dat din cap pe hip-hop” (dar mai mult din…altceva), am făcut piruete cu oameni complet necunoscuți în mulțime, am plătit câte 2 lire pentru fiecare vizită la WC (pe timpul de carnaval, e mai ieftin să bei o bere decât să o dai afară), am râs și-am băut și-am cântat și… am plecat la timp, înainte să ne luăm o sticlă în cap sau un cuțit în carne 😀 This was fun!

Și dincolo de toate astea… am mai făcut și alte chestii, mai puțin importante sau relevante pentru restul lumii, dar toate noi și frumoase și care mă fac Londra să fie tot mai “acasă” pentru mine – cu confortul și siguranța și starea de spirit pozitivă aferente. So far, I love London 🙂

 

Comentarii Facebook

comments

Leave a Reply