Archive of ‘Deme simte’ category

Septembrie cu gust dulceag

Anul trecut, venirea toamnei nu m-a găsit prea fericită. La început de septembrie, simţeam că am restanţe grave la multe capitole din viaţă, iar mama, cititor fidel al blogului de faţă, era puţin îngrijorată în ceea ce mă priveşte, pentru că-şi dădea seama şi ea că ceva nu e în regulă. Din fericire pentru mine […]

Next chapter

Nu-mi plac sfârşiturile pentru că au un gust ciudat. E o oarecare nostalgie, o oarecare aşteptare de la viitor, o oarecare nesiguranţă legată de el, o oarecare bucurie. Pe scurt, o combinaţie cel puţin interesantă, care însoţeşte începutul unui nou capitol din cartea fiecăruia dintre noi. Ieri am plecat din cămin. Pentru ultima dată.

Am rămas singură

Din nou. Prinsă între ore de muncă, evenimente, cursuri, seminarii cu prezenţă minimă, examene şi niscai stres cu licenţa, pe planeta asta sucită pe care timpul trece tot mai repede a venit iar vara. Adică perioada aia a anului când studenţii nedormiţi, care în ultima lună au trăit pe baza unei diete cu cola şi […]

Cu gândul la Bucureşti

De fiecare dată când mă întorc de la Bucureşti, mă apucă oftatul. Brusc, parcă nu mă mai simt aşa de bine “acasă” în Timişoara, mi se pare că e prea multă linişte, prea puţină acţiune, prea gol pe stradă, prea înguste bulevardele, prea puţine oportunităţi. Şi de fiecare dată, abia aştept să vină următoarea ocazie […]

Luna (cu cele) mai (multe evenimente)

De când sunt în Timișoara (și am acces la “big city life”), am remarcat faptul că în luna mai se dă startul la evenimente. Odată scăpați de zăpezi, inimioare, mărțișoare, flori și păcălici, oamenii se înghesuie să organizeze treburi de tot felul, preferabil întinse pe mai multe zile. Și culmea, toate sună tentant. Hai să […]

Cameleoni emoționali

Se spune că viața este, dincolo de toate, o chestie de echilibru. Echilibru între timp liber și muncă, între viață socială și singurătate, între sentimente și rațiune, între bine și rău. Extremele sunt adesea tentante și condimentate cu un strop de adrenalină, însă pe termen lung te epuizează fie fizic, fie psihic, fie amândouă. Cu […]

Despre zile de naștere

N-am fost niciodată fană înfocată a zilelor de naștere, cu atât mai puțin când a fost vorba de ale mele. Data de 21 noiembrie a fost, de fiecare dată, un prilej de a face niște bilanțuri personale: câți prieteni apropiați am, cine își aduce aminte să mă ureze, pe cine chem în oraș dacă am […]

Trebuie doar să mă plâng

Se spune că nu rezolvi nimic dacă te plângi. Că trebuie să îți înfrunți temerile și problemele, să pornești în “luptă” cu optimism și încredere și să nu-ți pierzi timpul cu lamentări inutile. Să vă spun cum văd eu toată treaba? Cred că, într-adevăr, plângându-mă nu rezolv eu nimic… pentru simplul fapt că lucrurile se […]

Chef de vacanţă

Anul trecut, colega mea ce cameră îmi spunea tot la câteva zile (mai ales în timpul sesiunii ei duble) că are nevoie de o vacanţă. Se întindea pe tot patul şi se scurgea printre cearşafuri de dorul unor zile fără grijă, în care să se tolănească pe-un şezlog, să asculte valurile şi să bea un […]

Clișeica bucurie de a dărui

Când eram mică, mai auzeam din când în când pe la radio și tv despre “bucuria de a dărui” – nu era chiar așa de frecventă cum e acum, bombardându-ne la fiecare Crăciun și Paște, dar sintagma exista și atunci. Și mie mi se părea o aberație.

1 2 3 4 9