Archive of ‘Deme bate câmpii’ category

Cațe și tupeu

Uneori, dau peste chestii care mă scot din sărite; nu e vina lor, sunt convinsă că toți psihologii ar fi de acord că problema e la mine, nu la ele. Dar eu știu una și bună, anume că scrisul are efect terapeutic; no one reads me, anyway, și, cine știe, poate chiar mă vindec după […]

Interesul, atenția și clipurile de pe Youtube

Am tot citit cum că Social Media și în general, stilul nostru de viață, unde suntem bombardați de informații la fiecare pas (fie că vorbim de poze cu pisici, știri, reclame, sau date job-related), își pune amprenta pe felul nostru de a fi, scăzând capacitatea de concentrare și atenție sau ducând la așa-numita Fear of Missing Out. […]

Moment of truth

Oameni mai deștepți decât mine spuneau, că atunci când un adevăr este cel mai greu sau neplăcut de auzit, acela e cel mai bun moment să îl spui. Pentru că da, uneori e nevoie să pui totul pe stop și lucrurile în balanță, să judeci la rece și la cald, să accepți realitatea așa cum […]

Evadare

De la o vreme încoace, simt tot mai puternic nevoia să evadez. Să fug undeva afară din oraș, departe de oameni, fără internet și telefon, fără praf, mașini, pisi, muzici, nebunii. Să scot aparatele și creierul din priză, să iau o gură de aer proaspăt, să dorm cât mă țin puterile (asta presupunând că pot […]

Copilul serios

Îl ştim cu toţii; se găseşte câte unul în fiecare generaţie. E acel copil care nu face prostii – nu pentru că îi e frică de pedepse, ci pentru simplul motiv că i s-a explicat raţionamentul din spatele fiecărei aşa-zise interdicţii şi a înţeles de ce nu e bine să facă aşa. E acel copil apreciat […]

Păreri şi judecăţi

Ca orice alt om de pe planetă, am o părere personală despre fiecare lucru cu care intru în contact; e dreptul meu să cred ce vreau şi să privesc lumea printr-un filtru intern şi cât se poate de subiectiv. Aşa că nu e nimic special în faptul că fiecare om pe care îl întâlnesc este […]

Dilataţie

A patra vară în Timişoara. Încep să mă obişnuiesc cu căldura ameţitoare (ieri erau 38 de grade la soare), cu liniştea şi pustietatea de la orele amiezii şi cu faptul că, timp de câteva luni, viaţa îşi schimbă ritmul şi lucrurile încep să se dilate.

Singura persoană

… pe care trebuie să o suporţi toată viaţa eşti tu. De părinţi te rupi la un moment dat, colegii îşi ajustează traseul pe drum, prietenii îi schimbi, căsnicia nu e bătută în cuie. Şi oricum, oricât de apropiat ai fi de o altă persoană şi oricât timp ai petrece cu ea, nu va fi […]

Ziua mea? Nu prea cred…

Cu zâmbete sau încruntare, cu petreceri prelungite sau în linişte, cu entuziasm sau regrete – fiecare îşi sărbătoreşte ziua de naştere în felul lui. În ceea ce mă priveşte, nu ţin minte nici măcar un an în care “ziua mea” să fi fost însoţită de prea mult entuziasm.

1 2