Am stat jumătate de oră să mă gândesc ce-aș putea să răspund lepșei venite de la Adi Dragoș – nu fiindcă mă citește mama și, vezi Doamne, trebuie să-mi cenzurez toate mărturisirile, ci pur și simplu pentru că nu știu ce ar trebui să scriu. Mă simt foarte “curată” la capitolul ăsta…
(more…)

Unii oameni sunt cleptomani și fură brichete. Alții fac colecție de șervețele. Sau monede. Sau cartele telefonice internaționale. Sau mai știu eu ce. Ei bine, eu am o altă manie: îmi plac la nebunie lucrurile personalizate. Mai exact trei sortimente foarte des întâlnite.
(more…)

De fiecare dată când mă întind să deschid geamul și să aerisesc camera, ochii îmi coboară pe parcarea dintre căminele 17 și 13. Și-mi stric toată ziua, pentru că parcarea arată așa:
(more…)

Am douăzeci de ani și pot, în sfârșit, să cânt melodia omonimă și atât de cunoscută a celor de la Voltaj într-o oarecare cunoștință de cauză. Vedeți voi, înainte obișnuiam să ajustez refrenul pentru vârsta actuală – ca la 18 ani… ca la 19 ani… -  așteptând cu nerăbdare și curiozitate minunata schimbare de prefix, care-mi va schimba totodată viața și vă pune așa, un fel de bornă kilometrică în viața mea, înregistrându-mi cu o cameră video imaginară comportamentul pentru ca eu să pot să mă întorc peste ani la acel filmuleț și să cânt cu nostalgie sinceră despre momentele imortalizate. Ei bine, am 20 de ani. Și nu-i nimic deosebit în asta.
(more…)

Dacă mi-ar fi sugerat cineva vreodată că două felii de pâine unite printr-un strat subțire de brânză topită (ce susține două bucățele  cam chimicale de carne) pot să aibă un rol mai interesant decât potolirea foamei, i-aș fi spus că bate câmpii. Și totuși… m-aș fi înșelat.
(more…)

Nu am murit. Nu m-am sufocat la masa de seară cu un miez de pâine, nu am degerat în scurta-mi vizită pe tărâmuri natale, nu am fost răpită de extratereștri și nici nu m-am înecat în valul de inimoare și pufoșenii specifice pentru VD (Valentine’s Day, nu Venereal Disease ). Dar nici pe blog n-am mai scris… Que pasa?
(more…)

În teorie, nimic nu-ți poate strica cheful înainte de un examen mai tare decât o stare generală de rău și greață. În teorie, nu prea are ce să ți se întâmple pe un drum de 7 minute ce leagă complexul studențesc de Universitatea de Vest. În teorie, perverșii care se ascund prin tufișuri sunt doar în scenariile de Hollywood sau pe străzile lăturalnice de la periferia marilor orașe. În teorie, o fată care nu provoacă deloc prin îmbrăcăminte sau vorbă și-și vede de treaba ei nu ar trebui să aibă probleme. (more…)

Că de câțiva ani suntem în criză economică, toată lumea știe. Băncile sunt mai precaute cu creditele, unele au dat faliment… e clar, veți zica nu e loc de bănci noi. Ei bine, eu vă propun trei chestii total diferite și… total inexistente (încă – cine știe ce ne aduce viitorul?).
(more…)

Eu v-am mai zis că noi suntem niște ființe tare ciudate și contradictorii. Mă repet și iar vă zic. Păi gândiți-vă, ce alte creaturi de pe planeta asta ar putea…
(more…)

Cam asta promit toate așa-zisele agenții grozave de modele, care își trimit agenții în stradă să-ți spună cât ești de minunată și să te convingă să te înscrii la ei. Ieri am acceptat să stau de vorbă cu un astfel de agent, m-am prefăcut extrem de încântată de șansă și am urcat două etaje mai sus, unde m-a luat în primire o gagică. Ce-a urmat?
(more…)