Cine a fost Gabrielle Coco Chanel? Întrebare retorică, toată lumea a auzit de ea. Ce fel de viaţă a avut, de unde a început totul? Ei, dacă nu ştii, ai putea să te uiţi la filmul ăsta.
(more…)

… cât de uşor poţi să îţi faci noi prieteni, chiar dacă ei sunt “copii” de liceu, participanţi la ITFest, iar eu sunt o oamă pe care o urăşte tehnologia.

… ce chestii pot născoci aceiaşi “copii” ca să ţină pasul cu lumea asta tot mai rapidă şi mai complicată. (more…)

Este un adevăr acceptat faptul că lumea nu iese bine în pozele oficiale – ştiţi voi, alea pentru paşaport, buletin, permis de conducere… Well, azi am fost nevoită să apelez la un studiou foto pentru un nou set de poze şi, văzându-mi mutra imprimată, mi-am dorit să o pot ascunde în străfundul unui buzunar, ca să nu o vadă nimeni. Care e problema mea? Zâmbetul.
(more…)

Iacătă că a ajuns şi necunoscătoarea de mine la primul film 3D (that’s right, NU am văzut Avatar şi nici nu mă tentează). Alice in Wonderland este şi primul film la cinema văzut în Timişoara, aşa că poate înţelegeţi de ce tot aleg la filme de vreo lună încoace – voiam să fie ceva drăguţ. Well, drăguţ a fost. 3D a fost. What else?
(more…)

…chiar după mai mult timp, să primesc o leapşă. Cea care m-a lovit este Bianca şi nu ar fi frumos să-i refuz această plăcere. So here we go:
(more…)

People break up. Nu pretind că aş fi pus o nouă coadă la prună prin fraza asta; este un adevăr absolut. Logic, relaţiile n-au cum să dureze o veşnicie, altfel ne-am mărita cu primul idiot care se uită la noi şi am trăi mereu cu o curiozitate în suflet: oare altul m-ar fi făcut mai fericită? M-ar fi iubit mai bine? Deci ne cuplăm, ne despărţim, experimentăm, pentru ca la sfârşit să putem decide cât de cât în cunoştinţă de cauză.

Dar nu despre asta bat câmpii la ora asta, ci despre faptul că unele despărţiri sunt mai urâte, as far as I’m concerned. Şi astea ar fi (nu neapărat în ordinea importanţei):
(more…)

Şi iar e martie, cu vreme schimbătoare, cu babe şi moşi, cu mărţişoare şi flori la suprapreţ… dar şi cu promisiunea primăverii, cu ghiocei ce-mi zâmbesc de pe pervaz, cu miros dulce de frezii şi cu o moleşeală plăcută şi generalizată. Cu bune şi rele, iată că am apucat să vedem o nouă serie de mărţişoare, cu hornari şi trifoiuri şi maicăl-jecsăni, legate cu acelaşi simbol al cuplului bărbat-femeie, iarnă-primăvară, lumină-foc: şnurul alb-roşu.

Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă şi îmi închei articolul cu un zâmbet, care sper să aibă puterea de a străbate tot drumul până la voi

Dacă ieri vă descriam cum e viaţa de student căminist după un semestru petrecut în Timişoara, astăzi vă spun că mă apropii cu paşi repezi de ziua pensionării. Nu mă dau dusă pe caz de boală sau bătrâneţe, ci pur şi simplu… o săptămână de vacanţă petrecută acasă a avut darul să mă transforme din fată aia energică ce dansează toată noaptea într-o plantă de apartament (acuma mi se potriveşte numele), ce visează la drogul ei.
(more…)

După un semestru de viaţă studenţească veritabilă, adică petrecută în cămin, am reuşit să notez cele câteva chestii oarecum bizare pe care le-am observat în acest timp.
(more…)

La rugămintea unui prieten, am ales să vă vorbesc despre o petiţie pe care el a iniţiat-o recent, petiţie care urmăreşte recunoaşterea mareşalului Ion Antonescu drept erou naţional. Personal, nu intenţionez să semnez petiţia respectivă, aşa că nu pot afişa în sidebar o cauză în care nu cred…pot, în schimb, să scriu despre ea
(more…)