100 de zile fericite

De când a început anul, un număr destul de mare din prietenii mei de pe facebook au răspuns provocării lansate de site-ul 100happydays.com și au început să posteze (aproape) zilnic (că nu le-a ieșit tot timpul) poze cu lucrurile care îi fac fericiți. Și au curs valuri de fotografii cu apusuri, cafele, căței, pupicei, cocktailuri și haine nou cumpărate; pentru că, nu-i așa, în viață contează lucrurile mici. (more…)

Evadare

De la o vreme încoace, simt tot mai puternic nevoia să evadez. Să fug undeva afară din oraș, departe de oameni, fără internet și telefon, fără praf, mașini, pisi, muzici, nebunii. Să scot aparatele și creierul din priză, să iau o gură de aer proaspăt, să dorm cât mă țin puterile (asta presupunând că pot reseta ceasul intern, care se trezește cel târziu la ora 9 în fiecare zi), să mă plimb printre frunze verzi și flori colorate, să zac în soare și să mă bronzez cu dungi, să-mi regândesc planurile de viață, cu prezent și viitor. (more…)

Sony Vaio Fit E

Anunțam acum o săptămână pe facebook că dragul de Zeebo a primit concediu de odihnă pe perioadă nedeterminată, înlocuit fiind de un frumos Sony Vaio. Ei bine, m-aș fi apucat de scris despre el chiar de atunci, însă aveam eu un feeling că articolul nu va ieși prea obiectiv sau corect, pentru că am avut ceva neînțelegeri cu Windows 8 și, trebuie să recunosc, nu și-a auzit doar de bine din partea mea în primele zile. Așa că i-am dat termen o săptămână să-mi arate ce poate și să mă convingă să-l păstrez. M-a convins 🙂 (more…)

O noapte în agenţie

Încă din primul an de facultate, îmi doream să fi ales Bucureştiul cel nebun ca gazdă pentru studenţie; nu pentru că nu mi-ar fi plăcut Timişoara, ci pentru simplul motiv că dincolo se întâmplau mai multe. Congresul Naţional al Studenţilor la Comunicare, toată ideea de PRIME, festivalul ADfel, clasicul Webstock sau Noaptea agenţiilor sunt doar câteva din lucrurile cu care îmi doream cu ardoare să intru în contact.

Ei bine, dacă primele 4 de pe listă nu au şanse să se extindă prea curând şi în Timişoara, Noaptea agenţiilor mi-a făcut o surpriză plăcută în acest an. Pentru prima oară, 3 agenţii autohtone şi-a trecut numele pe hartă: Celmaitare studios, ADwiser şi Synopsis (de care aud pentru prima oară, spre ruşinea-mi). (more…)

Copilul serios

Îl ştim cu toţii; se găseşte câte unul în fiecare generaţie. E acel copil care nu face prostii – nu pentru că îi e frică de pedepse, ci pentru simplul motiv că i s-a explicat raţionamentul din spatele fiecărei aşa-zise interdicţii şi a înţeles de ce nu e bine să facă aşa. E acel copil apreciat de profesori pentru modul său de a gândi, dar lăsat la o parte de colegi, care îl consideră tocilar sau pur şi simplu anost, mereu muuult prea responsabil pentru vârsta lui. (more…)

Cea mai grea decizie

Zilnic mă lovesc de diverse probleme la job. Proiecte care nu merg conform planului, delays de tot felul, clienţi fixişti / căpoşi / care nu răspund la mailuri, complicaţii, nervi. Iar eu sunt (sau trebuie să fiu, prin natura jobului) mereu omul cu soluţia. Să gândesc, să văd cauze, efecte, remedii. Şi totuşi, cea mai grea decizie din luna februarie nu e legată de asta, ci… de concediu. (more…)

Luni versus Vineri

Să spui că deteşti zilele de luni e deja un clişeu; nici iarba nu creşte luni dimineaţa, se zice. E normal să te ridici cu greu din pat, cu capul încă bubuind după petrecerile din weekend, cu mintea încă fixată pe visul ce tocmai s-a încheiat, cu membrele grele, refuzând să păşească spre răcoarea de dincolo de plăpumi. E natural să îţi începi ziua cu o cafea triplă şi ochi de chinez, într-o stare de amorţire care începe să se estompeze abia pe la prânz, când reuşeşti să te acomodezi puţin câte puţin la realitatea de fiecare zi. E mersul vieţii… însă doar pentru unii. (more…)

3 lucruri pe care să nu le faci după o despărţire

Ei, drăcia naibii, s-a terminat. Povestea aia drăguţă în care tu erai un prinţ pe cal alb şi ea o blândă Cosânzeană s-a destrămat încet sub apăsarea vieţii cotidiene, rutinei, zilelor în care tu vrei plimbări în parc şi ea ieşiri cu prietenele, serilor în care o aştepţi cu drag acasă iar ea te ignoră, căutând linişte la finalul unei zile lungi. S-a dus. Shit happened. How do you deal with it? (more…)

Somnul cel de toate zilele

În ultimul an, am tot avut probleme cu dormitul. Începând de prin octombrie trecut, am trecut prin mai multe faze de insomnie – faze care, a se consemna la dosar, durau între una şi trei luni, timp în care studiam tavanul timp de câteva ore, tot la 1-2 nopţi. Ultima fază de acest gen a fost luna trecută, când mă trezeam constant la 3 dimineaţa (culcată de pe la 1), agitată, transpirată, cu capul vuind de pe urma ultimului vis tâmpit sau chiar coşmar. Dar unele lucruri se mai şi schimbă, din fericire. (more…)

1 2 3 4 5 55