Când eram mică, mai auzeam din când în când pe la radio și tv despre “bucuria de a dărui” – nu era chiar așa de frecventă cum e acum, bombardându-ne la fiecare Crăciun și Paște, dar sintagma exista și atunci. Și mie mi se părea o aberație.
(more…)

Primul meu job a fost în domeniul comerţului – ca aproape orice student, am început ca vânzătoare în mall, la parfumuri şi cosmetice. N-am făcut mofturi şi am acceptat regulile jocului destul de repede, hotărâtă să rămân în Timişoara pe perioada verii şi să-mi pun ceva bani deoparte (nu mulţi, că nu aveam cine ştie ce salariu), ca să-mi pot cumpăra laptopul de pe care tastez acum. Aşa se face că vara trecută am petrecut-o în mall, lucrând în weekenduri până la ora 22, fără să se ţină cont de sărbători legale şi alte bălării – doar se ştie, omul îşi petrece zilele libere la shopping în mall.

(more…)

Îmi plac la nebunie oamenii care fac ceva din tot sufletul. Care trăiesc, respiră și își dau tot interesul pentru un lucru în care cred. Pe care îi vezi radiind și care te molipsesc cu entuziasmul lor. N-am reușit niciodată să fiu entuziasmată de ceva pe termen lung, prin urmare am tot respectul pentru cei care rămân constanți în pasiunile lor și vor mereu să ajungă mai departe.
(more…)

Pe măsură ce creștem și ni se conturează personalitatea, fiecare dintre noi găsește la un moment dat o direcție care pare bună de urmat. Ne stabilim mental niște linii de demarcație, niște puncte de reper de la care să nu ne abatem, după care mergem înainte pe drumul nostru, sperând că l-am ales pe cel mai bun disponibil. Așa ajungem să ne considerăm a fi un gen sau altul de persoane.
(more…)

…nu-i muiere, zice o vorbă. Unii chiar au noroc de părinți care să se preocupe de ei și să îi ajute cu tot ce pot ca să obțină ceea ce-și doresc, pe când alții trăiesc în familii împrăștiate, în care fiecare trage pentru sine, de multe ori în defavoarea fratelui, copilului, părintelui. Din fericire, fac parte dintre cei mai norocoși, și țin să vă anunț că am ca mamă o persoană către care se îndreaptă adesea toată recunoștința mea.
(more…)

Ja, ein bisschen. Adică puțin. Prea puțin pentru câte lucruri am eu de exprimat pe lumea asta, dar destul de multe pentru trei săptămâni de germană. În ritm intensiv, ce-i drept, dar… la începutul lui septembrie eram în pom, undeva sus, pe-o creangă. Eu zic că tot nu-i rău.
(more…)

Ieri am ajuns oarecum din întâmplare în mijlocul unor discuții despre fashion stuff și, la un moment dat, cineva a menționat în treacăt expresia de personal designer. Asta mi s-a lipit de minte ca guma de mestecat pe o bancă veche de la școală, și tot felul de idei s-au format instant. Stau și mă gândesc… cât de special trebuie să fii sau să te consideri pentru a-ți angaja un designer personal, care să creeze îmbrăcăminte numai și numai pentru tine? Și cât de multe chestii diferite se pot inventa în materie de haine?
(more…)

Septembrie e perioada restanțelor. Unii tocmai și-au primit rezultatele la a doua sesiune de bac, iar mulți cei care l-au promovat în urmă cu câțiva ani se lovesc acum de o realitate chiar mai dură – sesiune de restanțe pentru facultate. Restanță e cuvântul săptămânii trecute și al celei care abia a început. Restanță e și cuvântul meu. Pot să îl pun la plural.
(more…)

Atât am plătit pentru ediția de miercuri a ziarului Gazeta sporturilor – pe care, după cum probabil bănuiți, nu îl cumpăr și nu îl citesc niciodată. Evident că nu dădeam banii pe el nici de această dată, dacă nu venea la pachet cu o carte scrisă de Federic Beigbeder…numită, cum altcumva, 13,99 lei (99 francs, apoi 14,99 euro în titlul original).

(more…)

Faptul că oamenii se schimbă nu mai e demult un secret. Știam că, inevitabil, și eu o să ajung în această fază – însă cu toate astea, de multe ori mă găsesc surprinsă atunci când privesc într-o oglindă fictivă și realizez ce se întâmplă inside me. Uneori refuz să cred, așa că-mi spun că oglinzile sunt adesea înșelătoare… însă realitatea îmi rânjește în față atunci când mă întâlnesc întâmplător cu dovezi palpabile, negru pe alb: propriile-mi cuvinte, notate pentru posteritate.
(more…)