Acum câteva zile, surioara mea mi-a dat o leapşă.. Ceva de genul, intră la poze, ia-o pe a 4-a din al 4-lea folder, postează şi spune ce era acolo. Păi… la mine e mai complicat, pentru că pozele mele sunt organizate pe ani şi luni, gen 2008 -> mai, 1 sau decembrie, 25 … al

Toate lucrurile frumoase au un sfârşit. Partea bună este că asta se aplică şi la chestiile rele Dar să revenim. Se vede că suntem aici de 2 zile, pentru că deja s-a mai rupt gaşca, asta pentru că nu toată lumea se simţea în stare de pârtie. Am avut şi eu o febră musculară de

Longest day din excursie – pe pârtie de pe la 10 până la 7. Am decis totuşi să-mi risc viaţa pe skiuri – ce am de pierdut? Măcar dacă mor, mor înainte să dau bacul, nu cu diploma în mână ) Dar din moment ce încă raportez, înseamnă că sunt ok, right?

Am plecat cu autocarul pe la 9 jumate, iar drumul a fost, ca toate drumurile care duc spre distracţie, lung şi pozat ) Cumva cumva am ajuns, ne-am echipat şi… hai pe pârtie! Eu, fată cuminte şi cam certată cu iarna, logic că singurul lucru de pe care ştiu că nu îmi rup gâtul este

M-am întors de la Arieşeni şi am promis că vă scriu duminică. Da’ de unde! Promisiunile sunt foarte uşor de făcut atunci când eşti odihnit şi nu-ţi imaginezi consecinţele posibile ale unei excursii cu clasa. Ieri seară, după mulţi mulţi (chiar mulţi) ani, m-am pus să dorm înainte de ora 9. Găină în toată regula

Frumoasă melodia lui Chantal Kreviazuk, dar eu plec cu un microbuz. Unde? La Arieşeni. Când? Mâine dimineaţă, la 8 jumate (care parcă văd că se face 10 că deh, aşa e la români). Cu cine? Teoretic clasa 12 F, practic vreo 15 oameni. Cât durează? Până duminică.