Când eram mică, mai auzeam din când în când pe la radio și tv despre “bucuria de a dărui” – nu era chiar așa de frecventă cum e acum, bombardându-ne la fiecare Crăciun și Paște, dar sintagma exista și atunci. Și mie mi se părea o aberație.

Azi am primit un buchețel de ghiocei. Albi și frumoși ca zăpada (acum topită) din care au răsărit, se asortează de minune cu vremea asta primăvăratică ce-mi face cu ochiul, îndemnându-mă să ies toată ziulica la plimbare. Ce e greșit în primele două fraze? Fraților, suntem în 11 ianuarie!

Luna decembrie are mai mult de 31 de zile, cum arată calendarul. Sau cel puțin așa văd eu lucrurile, de când Moșii ăștia au început să joace în prelungiri

Că tot vin Sărbătorile de iarnă, cu valoare mai mult materială decât spirituală în ultimii ani, lumea începe din nou să dea iama în vitrinele magazinelor ca să aleagă cadouri. Multe lucruri se schimbă de-a lungul timpului, însă sunt câteva chestii care rămân parcă înțepenite în mintea oamenilor. Cadourile-clișeu sunt una din aceste chestii.

…Nu-i. Nu se există. S-a împrăştiat la fel de repede precum fumul de la o lumânare parfumată. Este doar o iluzie, cel puţin aşa îl consider eu. De ce? Pentru că vremurile, la fel ca oamenii, s-au schimbat, nu mai ştim să ne bucurăm de sărbătorile creştine. Suntem mai superficiali, iar toată nebunia asta cu