Pentru prima dată singură (până acum eram fie cu un grup, fie cu tata, deci habar n-am pe unde am circulat), am avut marți o nouă întâlnire cu Bucureștiul, după vreo 5 sau 6 ani departe de el. Recunosc că aveam ceva emoții legate de această experiență, mai ales că orientarea în spațiu nu a

Am fost şi eu 3 zile departe de lumea mea, de cărţi şi caiete ce aşteaptă să fie deschise, citite şi redate, de părinţi care întreabă multe şi află prea puţine de la mine, de întrebări precum “unde pleci?” şi “la cât te întorci?”, de anturajul meu obişnuit, de casă, de realitate. Am fost în

Toate lucrurile frumoase au un sfârşit. Partea bună este că asta se aplică şi la chestiile rele Dar să revenim. Se vede că suntem aici de 2 zile, pentru că deja s-a mai rupt gaşca, asta pentru că nu toată lumea se simţea în stare de pârtie. Am avut şi eu o febră musculară de

Longest day din excursie – pe pârtie de pe la 10 până la 7. Am decis totuşi să-mi risc viaţa pe skiuri – ce am de pierdut? Măcar dacă mor, mor înainte să dau bacul, nu cu diploma în mână ) Dar din moment ce încă raportez, înseamnă că sunt ok, right?

Am plecat cu autocarul pe la 9 jumate, iar drumul a fost, ca toate drumurile care duc spre distracţie, lung şi pozat ) Cumva cumva am ajuns, ne-am echipat şi… hai pe pârtie! Eu, fată cuminte şi cam certată cu iarna, logic că singurul lucru de pe care ştiu că nu îmi rup gâtul este

M-am întors de la Arieşeni şi am promis că vă scriu duminică. Da’ de unde! Promisiunile sunt foarte uşor de făcut atunci când eşti odihnit şi nu-ţi imaginezi consecinţele posibile ale unei excursii cu clasa. Ieri seară, după mulţi mulţi (chiar mulţi) ani, m-am pus să dorm înainte de ora 9. Găină în toată regula