Deşi am spus în repetate rânduri că nu obişnuiesc să scriu despre filme, deoarece consider că sunt alţii care se pricep la asta mult mai bine, căutând prin arhivele blogului am constatat că am scris, totuşi, despre câteva şi a început să-mi placă să-mi dau cu părerea neavizată şi aberaţia pe tema asta. Prin urmare,

Rareori scriu despre filme. Nu neapărat pentru că nu sunt cinefilă înrăită, cât mai ales pentru că știu că sunt alții care scriu recenzii mult mai bune, deci n-are rost să vă plictisesc cu descrierile mele când pot să vă trimit aici. Dar sunt unele povești de ecran care pur și simplu mă fascinează sau

Știind că azi urma să fie o zi cu 12 ore plictisitoare la muncă, aseară am cumpărat câteva filme de pe internet, ca să îl pot pun la treabă pe Zeebo și să-mi  treacă vremea mai ușor (net nu am în Bega). Ce am vizionat azi? The Boy in Striped Pyjamas.

După ce atâția oameni l-au văzut și lăudat, după ce l-am descărcat de pe net și am încercat să-l vizionez, descurajată fiind de prea numeroasele întreruperi și de calitatea nesatisfăcătoare, m-am înființat la cinema și am văzut și eu minunăția de film numită Inception. Nu vă povestesc acțiunea, nu bag spoilere (oricum, cred că toată

Aseară am reuşit să corup câţiva prieteni, să mă însoţească la noaptea cu filme franţuzeşti, organizată de cei de la Hexagone (Asociaţia Studenţilor Francofili din Universitatea de Vest Timişoara). Nu puteam să ratez aşa ceva… deşi chiar nu-mi place că s-a suprapus cu cele 24H de Teatru la Teatrul Studenţesc Thespis Ce-am văzut?

Cine a fost Gabrielle Coco Chanel? Întrebare retorică, toată lumea a auzit de ea. Ce fel de viaţă a avut, de unde a început totul? Ei, dacă nu ştii, ai putea să te uiţi la filmul ăsta.

Iacătă că a ajuns şi necunoscătoarea de mine la primul film 3D (that’s right, NU am văzut Avatar şi nici nu mă tentează). Alice in Wonderland este şi primul film la cinema văzut în Timişoara, aşa că poate înţelegeţi de ce tot aleg la filme de vreo lună încoace – voiam să fie ceva drăguţ.

…by Tonino Benacquista, este titlul ultimei cărţi pe care am citit-o. Este despre doi tipi, Thierry Blin şi Nicolas Gredzinsky, foşti tenismeni fără succese răsunătoare, care se întâlnesc întâmplător pe teren şi după un meci strâns ies să bea ceva la un bar. Îmbătându-se, ei pun un pariu nebunesc: fiecare dintre ei poate şi trebuie

“Do you know what love is? Real love? Have you ever loved so deeply, that you have condemned yourself to eternity in hell? I have.”

Ştiu că filmul a apărut în toamna anului trecut, dar eu abia ieri mi-am găsit timp să îl văd. Am intenţionat la un moment dat să merg la cinema, ignorând starea jalnică a unicului nostru cinematograf, dar m-am trezit prea târziu, între timp am făcut rost de el şi l-am văzut. Mi-a plăcut.