Primul meu job a fost în domeniul comerţului – ca aproape orice student, am început ca vânzătoare în mall, la parfumuri şi cosmetice. N-am făcut mofturi şi am acceptat regulile jocului destul de repede, hotărâtă să rămân în Timişoara pe perioada verii şi să-mi pun ceva bani deoparte (nu mulţi, că nu aveam cine ştie

De dimineaţă, cuprinsă de-un impuls tipic feminin de genul azi am chef de tocuri, am scos fusta de la naftalină (vorba vine) şi mi-am luat inima-n dinţi (fără a o răni, desigur) ca să merg aşa la facultate. Nu e vorba, sunt suficient de sigură pe mine încât să port oricând fustă, deci nu aici

După cum promiteam în ultimul articol, o să rezum experienţa la mare în câteva poze alese cu drag pentru voi, unele făcute exact cu scopul de a apărea aici. Take a look (click pe poze pentru mărire)

După ce am publicat acum două zile “Rise up”-ul verii 2009, adică melodia de la Nutline, ar fi cazul să istorisesc câte ceva din şederea propriu-zisă la mare.

Fraţilor şi surorilor, m-am întors şi eu acasă după o săptămână, cu marea în suflet şi o melodie bine întipărită în minte: Nutline Song – Flying. Cică apare şi în reclama lor de la tv, eu nu sunt la curent cu asta, dar cert e că am auzit-o foarte des plutind deaupra nisipului din Costineşti

…sau de ce nu, while I was sleeping. S-a făcut soare! Am venit de la şcoală mai mohorâtă decât vremea, eram terminată fizic după ora de sport şi psihic după restul aberaţiilor pe care cică le studiem la şcoală, aşa că mi-am luat porţia zilnică de drog – somnul de după-masă. Oricum, era cea mai

Cei care mă cunosc cât de cât mai bine ştiu cât de puţin îmi plac zilele mohorâte, eventual cu ploaie măruntă, “mocănească” şi cum zic de fiecare dată: “Las’ că mă mut eu în Tahiti!”. De ce Tahiti? Nu ştiu. Pentru că sună bine, având în componenţă silaba chicotitului (hi)? Pentru că e un peisaj