Anul trecut, colega mea ce cameră îmi spunea tot la câteva zile (mai ales în timpul sesiunii ei duble) că are nevoie de o vacanţă. Se întindea pe tot patul şi se scurgea printre cearşafuri de dorul unor zile fără grijă, în care să se tolănească pe-un şezlog, să asculte valurile şi să bea un

…pentru droaia de elevi care au început astăzi un nou an şcolar. Nu mă simt, dar totuşi, am ţinut să merg pe la HCC, să văd “prospăturile” şi copchiluţii speriaţi de bombe ce ne-au invadat clasa Ce-am văzut?

După ce am publicat acum două zile “Rise up”-ul verii 2009, adică melodia de la Nutline, ar fi cazul să istorisesc câte ceva din şederea propriu-zisă la mare.

Fraţilor şi surorilor, m-am întors şi eu acasă după o săptămână, cu marea în suflet şi o melodie bine întipărită în minte: Nutline Song – Flying. Cică apare şi în reclama lor de la tv, eu nu sunt la curent cu asta, dar cert e că am auzit-o foarte des plutind deaupra nisipului din Costineşti

M-a ajutat Cel de Sus şi aerul de vacanţă să apuc iar zilele alea de graţie când pot să dorm…şi să dorm…şi iar să dorm. Nu e vorba de timp, că pentru nevoile mele fiziologice întotdeauna fac loc în program, dar primele 2 săptămâni de vacanţă au fost groaznice din cauza insomniei…

Vreau timp liber! Vreau vacanţă! Şi tu vrei, sunt convinsă de asta. Şi tu, cel care mă citeşti, eşti dornic tot timpul de o evadare din viaţa ta cotidiană, visezi la o vacanţă, un concediu, un week-end în care să leneveşti acasă. Nu te condamn, este o nevoie firească, nu suntem roboţei care să funcţioneze

Frumoasă melodia lui Chantal Kreviazuk, dar eu plec cu un microbuz. Unde? La Arieşeni. Când? Mâine dimineaţă, la 8 jumate (care parcă văd că se face 10 că deh, aşa e la români). Cu cine? Teoretic clasa 12 F, practic vreo 15 oameni. Cât durează? Până duminică.

Jbang! Cam aşa a făcut realitatea versus capul meu când m-am trezit de dimineaţă şi patul în care doarme sora mea când vine acasă era gol. If she’s gone…then reality must be somewhere near. Dacă ea nu e acasă, e la Timişoara, prin urmare vacanţa e gata. Şi nu-mi place cum sună asta.

Vine vacanţaaaaaaaaaaaa… Şi poate că voi recupera şi eu în sfârşit orele de somn pierdute pe parcursul semestrului, care s-au acumulat şi au format cu timpul zile nedormite, care acum apasă pe bietul meu organism, de am ajuns să dorm în fiecare după-masă câte 1-2-3 ore, ca şi copiii ăia mici. Şi cu toate astea,