Love affair – încotro?

Pe vremuri, în tinereţea părinţilor şi bunicilor noştri, nu exista termenul de amiciţie între 2 persoane necăsătorite, de sexe diferite. Tineretul se întâlnea la horă-n sat şi la şezătoare, iar dacă un el şi o ea erau văzuţi vorbind, totul era clar: ei vor fi următorii miri.

Sună exagerat, ai zice că se cam făcea din ţânţar armăsar, dar pe atunci aşa era. Promisiunile erau respectate, iar dacă un băiat avea neruşinarea de a răpi mândria unei fete înainte de căsătorie, era un lucru cert că de voie, de nevoie, o va lua de nevastă. Era ceva firesc… dar în zilele noastre, căsătoria pare să fie considerată tot mai mult o aberaţie. Tinerii par să îmbrăţişeze ideea lui Napoleon: “Căsătoria este o prostie săvârşită în doi”, iar relaţiile sunt tot mai dezordonate.


Acum câţiva ani, dacă un băiat voia să fie iubitul unei fete, o chema în oraş sau într-un loc mai retras şi o întreba frumos dacă vrea să fie cu el. Apoi, secolul vitezei şi-a spus cuvântul: dacă te sărută, e clar, vrea să fie cu tine. Dar acum, lumea e atât de grăbită, atât de indecisă şi superficială, încât ajungi să te săruţi cu un tip şi a doua zi fiecare îşi vede de viaţa lui, nimic nu s-a întâmplat, mâine de la capăt…

Se pare că filmele americane de duzină, comediile romantice care ne invadează, au o influenţă foarte mare. În foarte multe dintre ele apare o scenă de dragoste între doi oameni care s-au cunoscut la bar sau la discotecă. Virginitatea s-a demodat. Lumea e tot mai emancipată. Tot mai mulţi consideră că nu mai e atât de necesar să te măriţi “pură”, să meargă cu rochia de mireasă. Te trezeşti că rămâi gravidă şi nici măcar nu mai ştii cine e tatăl, ce să mai vorbim de căsătorie, familie, armonie. Altfel cum se explică numărul tot mai mare de copii aruncaţi pur şi simplu la gunoi? Sau triplarea numărului de avorturi de la un an la altul?

E clar, lumea asta o ia razna. Prea ne-am luat-o în cap, prea ni se pare că suntem Dumnezei şi ne este permis orice. Totul are un preţ…iar în ceea ce priveşte relaţiile amoroase, am impresia că vorbim de un regres, în nici un caz de evoluţie sau “deschiderea minţii”. Ne-am prostit.

Comentarii Facebook

comments

6 Comments on Love affair – încotro?

  1. Nosfer
    September 24, 2008 at 10:52 pm (10 years ago)

    intr-un fel e bine asa fiindca ai posibilitatea sa testezi terenul inainte sa devina relatia prea serioasa. Poate inainte se luau aia 2 si apoi isi dadeau seama ca nu se potrivesc in pat. Nu prea cred ca erau divorturi pe vremea aia si asa inghiteau in sec si acceptau situatia. Acum in schimb lumea e mai dezinvolta si se pot testa mai multe posibilitati pana sa faci za big step. E mult mai bine asa fiindca ai termeni buni de comparatie iar daca apar sarcini neprevazute e doar din cauza ca aia 2 au fost atat de prosti ca nu au stiut sa se protejeze.

    Reply
  2. Andreea
    September 25, 2008 at 1:04 pm (10 years ago)

    Chiar ca ne-am prostit de tot… Totul este din ce in ce mai superficial. Nu zic ca pe vremea parintilor nostri era mai bine. Dimpotriva. Mi se parea total absurd sa se ia niste oameni care nu se cunosc. Dar acum compatibilitatea sexuala castiga tot mai mult teren, si asta bazat pe cazuri concrete. E ok ca poti experimenta mai mult… dar, asa cum spuneai, la un moment dat nu mai stii ce e bine si ce nu, daca sunt sentimente sau nu… ajungem niste robotei… 😐

    Reply
  3. Deme
    September 25, 2008 at 5:19 pm (10 years ago)

    @ nosfer: Nu zic ca nu e bine sa testezi inainte, pentru ca este un aspect care conteaza foarte mult. Dar nu incurajez catusi de putin “testarile” tot cu un altul si altul in fiecare seara, fara a avea nimic serios cu omul respectiv. Adica da, uite, suntem impreuna de ceva vreme, e ceva mai serios… Dar nu “Uite un tip/o tipa, pare dragut/a, hai sa vedem cum e la pat” 🙂 So, be responsible! 🙂

    Reply
  4. Song of the stars
    June 5, 2010 at 8:33 pm (8 years ago)

    Uite ca am gasit si articolul asta care desi e mai vechi … tot merita atentia, mai ales pentru ca si eu am scris multe, foarte multe articole de genul. De fapt … am sa raspund aici tuturor articolelor tale (pentru ca mi-am petrecut azi timpul citind blogul – e asa de cald ca nu am putut iesi afara).

    Traim secolul vitezei, e adevarat. E unul din lucrurile acelea cu care trebuie sa traim pentru ca nu avem incotro. Stiu, pentru ca mi-am petrecut mult timp facand opozitie degradarii vechilor gesturi si concepte, insa facand asta mi-am dat seama ca desi e imposibil, avem totusi de ales.

    Prin asta inteleg o schimbare de perspectiva. Adica … vechile ritualuri si gesturi s-au superficializat asa cum e "normal" (normal nu e egal cu bine, insa) insa asta ne provoaca sa gasim alte metode de a regasi acel sentiment special. Superficializarea are loc doar la un nivel … superficial. Asta pentru ca dincolo de toate, niste lucruri raman adevarate: fiecare vrea sa gaseasca si sa fie gasit. Indiferent cat de CEO e unul sau altul, cat de ocupat, afaceristi, artisti, etc … propozitia ramane adevarata. Viteza vietii ne obliga sa incercam sa sarim unele etape in relatii, dar etapele respective le putem inlocui cu altceva: de exemplu mie imi place sa fac mici surprize (las o floare pe perna daca stiu ca ajung tarziu acasa, dimineata las o ciocolata in papuci sau cu orice ocazie strecor un Rafaello in buzunar … ca sa existe placerea descoperirii … si multe altele, mici si dese).

    Vorbind de casatorie, actul s-a diluat, dar conceptul nu. Mie nu-mi place casatoria (la nivel de concept/cuvant) datorita unei probleme cu institutia Bisercii (atentie, doar cu institutia, nu cu religia din spate). Drept sa spun, directia aceasta mi se pare normala, pentru ca in secolul informatiei, fiecare are propriul concept legat de uniunea dintre doi oameni si chiar daca traditia casatoriei s-a diluat (in primul rand prin descentralizarea unor concepte … liberalizarea sexului a avut loc foarte demult, insa si nasterea s-a rupt din totul unitar al casatoriei, precum si actul in sine) acum avem libertatea de a ne construi propriul concept, personalizat. Nu e desuet sa aduni triada sex/casatorie/copiii, atata doar ca nu e obligatoriu. Iar eu gasesc ca asta e bine pentru ca daca ai vointa si posibilitatea sa mergi pe calea asta, atunci obtii ceva special, ceva ce in ziua de azi putini au … iar asta ii da mai multa valoarea.

    Reply
  5. Song of the stars
    June 5, 2010 at 8:36 pm (8 years ago)

    vezi … aici intri la interpretarea semnalelor. Fiecare vede ce vrea intr-un gest.

    E si o problema evolutiv/culturala cred. Dumnezeu stie ca greu m-am mai obisnuit cu bizou-ul frantuzesc. La inceput nu intelegeam de ce toate fetele voiau sa ma sarute.

    Reply

1Pingbacks & Trackbacks on Love affair – încotro?

  1. Love affairs… din nou - Livin' la vida Deme
    April 3, 2011 at 8:16 pm (7 years ago)

    […] am tratat evoluţia relaţiilor amoroase într-un articol anterior, ştiu că este un subiect inepuizabil despre care se poate abera la infinit. Acum vreo două zile […]

    Reply

Leave a Reply