Filmele americane

Am şi eu o remarcă de făcut referitor la chestiunea menţionată în titlu. De obicei, duminica seara mă uit cu mama la un film pe acasă. Deşi cam toate filmele alea le-am mai văzut de 2 până la 10 ori, mai socializez şi eu cu mama, că deh… (vă daţi seama câtă socializare e la un film) :)) Adevărul e că de cele mai multe ori compul e ocupat de tata, aşa că nu-mi rămâne nimic mai bun de făcut. Şi mă uit.

Filmele ca filmele… dar finalurile sunt aiurea. Sau eu sunt aiurea, şi asta e posibil. De ce? Păi, dacă filmele au final fericit, mă enervez: “Da’ tipic, film american, totul e roz bombon cu picăţele roz fuschsia la final, clar, ceva care nu se întâmplă în viaţa reală”. Şi mă enervez pentru că e atât de previzibil, cuplul rămâne în 85% din cazuri împreună…And they lived happily ever after.

Restul de 15% sunt filmele care se termină tragic. Când totul merge bine, pe unul îl calcă trenul sau maşina sau se sinucide sau e bolnav incurabil sau se strică vaporul sau eroul e ucis mişeleşte. Şi deşi ştiu că se termină trist, parcă eu tot îmi doresc să fie bine. Şi mă gândesc ce frumos ar fi să nu moare x sau y, totuşi… erau atât de drăguţi… Dar pe de altă parte, mă gândesc că dacă Titanicul avea happy end, nu se uita lumea de câte 10 ori la el plângând în pernă. Şi nici nu lua 11 Oscaruri.

După ce am expus toate astea, mi-am dat şi eu seama că nu-s prea normală. Sunt prea greu de mulţumit. Nimic nu-mi place, dar totuşi am senzaţia că cei de la Hollywood nu o să bage în seamă o bloggeriţă amărâtă şi ciudată şi o să scoată în continuare filme cu happy end sau sad end pe bandă rulantă, pentru că plac publicului. Stranie senzaţie! ;))

P.S. Dacă mă gândesc bine, am văzut o dată un film, ce-i drept nu american, Jeux d’enfants se numeşte. S-a terminat ambiguu şi nici în ziua de azi nu m-am lămurit dacă de fapt cei doi au murit sau au apucat bătrâneţea împreună.

Comentarii Facebook

comments

4 Comments on Filmele americane

  1. definitiv!
    December 8, 2008 at 4:49 pm (10 years ago)

    Mai, tu nu ai un iubit.
    1. te uiti cu mama la filme
    2. nimic nu-ti place, deci e greu sa-ti alegi unul. dar trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca nimeni nu e perfect. Nici chiar tu 😉

    Reply
  2. Rychoo
    December 9, 2008 at 10:06 am (10 years ago)

    Mda, mie unu’ sincer mi se pare ca citind printre randuri, mai vad o persoana cu probleme la happy-end-uri… Asta e, Deme draga, capu’ sus, spatele drept 🙂 La urma urmei, orice sut in fund e un pas inainte, chiar daca doare. Mai bine sa-l primesti din timp, macar stii cum stai…. 😐

    Reply
  3. Deme
    December 9, 2008 at 6:24 pm (10 years ago)

    @definitiv!:
    1. şi când aveam, mă uitam cu mama la filme :))))
    2. am menţionat deja în articol că sunt o ciudată: “După ce am expus toate astea, mi-am dat şi eu seama că nu-s prea normală.” So, nothing new ;)) cât despre perfecţiune… afirmaţia că nu este nimeni sau nimic care să se poate încadra în această categorie o poţi regăsi în foarte multe dintre articolele mele, sunt perfect conştientă de asta ;)) cred că ne-am plictisi prea tare altfel 🙂

    Reply
  4. definitiv!
    December 9, 2008 at 11:32 pm (10 years ago)

    Sorry, nu am citit prea multe articole la tine, recunosc.
    Deci vina mea 🙁

    Reply

Leave a Reply