O săptămână la marea cea mare – the story

După ce am publicat acum două zile “Rise up”-ul verii 2009, adică melodia de la Nutline, ar fi cazul să istorisesc câte ceva din şederea propriu-zisă la mare.

După o călătorie de 15 ore cu trenul, care a trecut mult mai uşor datorită companiei plăcute, am ajuns la Costineşti, eu cam fără entuziasm. Nu ştiu de ce, parcă anul ăsta I’m not feeling it. Anyway… Ne-am cazat la Hotel Corsa pe biletul de tabără al surorii mele, ceea ce înseamnă că am stat acolo moka (despre “legalitatea” şederii mele acolo nu comentez) şi în plus mai aveam şi bonuri de masă în valoare de 280 lei, ce puteau fi folosite la terasa Corsa sau la Vraja Mării.

Anul acesta, spre deosebire de anul trecut, am fost cazate într-o cameră mai mică, dotată cu o baie minusculă la care nu se închidea uşa, iar bateria de duş era montată pe perete, deasupra chiuvetei, de se udau toate când pornea. Nu strâmbăm prea mult din nas, pentru că nerăbdarea de a face baie în mare ne face să despachetăm repede şi să ne îndreptăm spre plajă. Apa e destul de curată, păcat însă că în zona în care am fost noi (în partea cu obeliscul) erau pietre mari în apă şi nu era prea plăcut la aterizare… c’est la vie.

În prima seară am plecat în explorare, s-au schimbat câteva chestii, dintre care amintesc doar că gogoşeria noastră preferată s-a închis :(, au apărut 2 cluburi noi – Quba şi Gossip plus încă un rând de tarabe pe aleea ce duce de la Obelisc spre Tineretului. În rest, în mare parte lucrurile au rămas la fel, la fel ca şi mulţimea de oameni care circulă non-stop pe străduţele înghesuite cu tarabe la care găseşti orice, de la pălării la haine, genţi, tatuaje, brăţări, vată de zahăr, mere glazurate, dulciuri pralinate, mâncare, jocuri şi alte cele. Sunt de toate, numa’ bani să ai :)) Mai ales că preţurile sunt destul de mari, fiind vârf de sezon, iar pe la terase adaosurile comerciale sunt între 0-200%…

Zilele s-au scurs destul de repede, iar programul zilnic includea minim 1 tură de plajă (altă baie n-am mai făcut), masă când cum, plus ieşiri seara – în Quba, White Horse, Tropical Beach sau la Vraja Mării, unde am fost vreo 4 seri consecutiv la karaoke şi unde am prins şi un răsărit lângă focul de tabără. O chestie notabilă a fost cutremurul de miercuri, 5 august, când eu stăteam liniştită pe plajă şi simt că mi se face un masaj nesolicitat şi gratuit. Cum în urmă cu vreo 15 minute se instalase o familie la capul meu şi tot bocăniseră când şi-au instalat umbrelele de soare, mi-era lene să îmi dau jos prosopul de pe faţă şi să văd dacă ei sunt de vină pentru mişcarea asta (mă gândeam că poate bat mingea) sau e într-adevăr cutremur. Am aflat 5 minute mai târziu :))

What else?
* Vremea a fost ok, doar în vreo 2 după-amieze s-a înnorat şi mai-mai n-a plouat, dar s-a calmat in the end. Dar asta nu înseamnă că am reuşit să văd vreun răsărit frumos – erau cam mulţi nori pentru gustul meu.
* Mi-au plăcut flyerele de la Ring, foarte frumos realizate şi inspirate de evenimentele care urmau să aibă loc în seara respectivă – gen Juerga Loca, I love Costineşti, Yes I’m Porno sau Noche de Carnaval.
* Atmosfera pe plajă a fost susţinută de echipa de la Kiss FM, care pe lângă muzică organizau tot felul de concursuri în colaborare cu Orange şi Nutline.
* Tot pe plajă pot fi întâlnite corturile ce aparţin de USR (Uniunea Studenţilor din România), unde te poţi înscrie la campionate de volei, poţi testa cât de fumător eşti (la cortul inscripţionat cu help.eu) şi alte chestii de genul ăsta, ca să nu te plictiseşti 🙂
* Nutline rămâne firma cu cea mai mare publicitate, iar prin avionul ce le flutură reclama, prin melodia verii şi prin premiile la concursurile de la Kiss se asigură că toată lumea a auzit de ei – şi parcă îţi şi trezeşte pofta de seminţe…:D

Ajunsă acasă după alte 15 ore de drum în care am dormit o grămadă, constat că am făcut extrem de puţine poze pe aparatul meu – acum o să încep o adevărată vânătoare de vrăjitoare ca să le obţin pe celelalte, stocate pe la vreo 15 persoane all around the country… A, şi ca să evit eventualele întrebări viitoare, nu, nu sunt bronzată. Cel puţin nu arăt ca o persoană normală care a stat o săptămână la mare, pentru că am o piele tare ciudată care reflectă lumina şi se lasă prinsă de soare foarte greu (eh, fuge repede, nenorocita! :)) ) Însă pentru standardele mele, pentru cum arăt eu de obicei, încât pot să fac reclamă la lactate, eu aş zice că am ieşit onorabil 🙂

Stay tuned pentru partea a doua a poveştii, când veţi putea observa starea deplorabilă a lacului, un rateu la un magazin alimentar, priveliştea mării în urma cutremurului şi alte câteva chestii, pe principiul “A picture makes a thousand words”. Next on Baywatch :))

Comentarii Facebook

comments

2 Comments on O săptămână la marea cea mare – the story

  1. Dee
    August 14, 2009 at 6:29 pm (9 years ago)

    Ti-am citit postul rontaind niste seminte de la… nutline, bineinteles. Chiar saptamana viitoare am sa merg si eu la Costinesti. Cum e clubul asta, Quba? Oricum, cred ca am sa pierd noptile mai mult prin white horse sau pe plaja la butuci.

    Reply
  2. Deme
    August 15, 2009 at 5:01 pm (9 years ago)

    Quba e… ca un club obişnuit băgat într-un cort :)) Dacă te-ai săturat de house-ul pe care oricum îl auzi toată ziua pe plajă, White horse şi butucii de la Tropical Beach sunt, într-adevăr, destinaţiile ideale 🙂

    Reply

Leave a Reply