Iubire adevărată

Hm, nici…. Nici nu ştiu cum să încep, nu vreau să stric povestea şi parcă niciun fel de introducere n-ar fi potrivită. Cred că cel mai bine ar fi să spun ce-mi trece prin cap, în ordine aleatoare. Ahem, să-mi dreg vocea. Here we go:

În cazul nostru, pot spune că a fost dragoste la prima vedere. Nu credeam că aşa ceva există în afara filmelor americane, dar în cazul tău am avut din start un feeling cum că ne potrivim şi trebuie să te iau cât mai repede acasă. Eu, cea care mă credeam independentă, cea care nu ştia să ceară ajutor pentru că mereu mă descurcam… ei bine, mi-am dat seama în doi timpi şi trei mişcări de câtă nevoie aveam de tine.

Ce-i aşa de special la tine? Faptul că mă ajuţi să văd lucrurile mai clar. Că mă protejezi cum numai tu ştii să o faci. Că nu te spargi în figuri pe unde mergem (ar fi chiar trist să faci asta, zău). Că îmi colorezi viaţa şi mă însoţeşti oriunde, fără prejudecăţi, fără să te încrunţi. Ştiu că mă pot baza la orice oră pe tine, te chem când am nevoie şi cu toate astea nu mă sufoci, ştii când să mă laşi singură şi nu te superi când ies fără tine. Cred că asta apreciez cel mai mult la tine: faptul că accepţi că nu putem fi inseparable, cum cânta odată Anna Lesko.

A, şi-mi mai place că tu niciodată nu faci crize de gelozie, chit că ştii că fidelitatea nu e punctul meu forte, mai ales când sunt atâtea alte frumuseţi tentante prin jur. Şi totuşi, tăcerea ta mă intrigă uneori – tu chiar nu te preocupi deloc? Mi-ar plăcea să ştiu ce simţi, să-mi transmiţi cumva dacă te îndepărtez inconştient, te las pe dinafară şi îţi rănesc eventualele sentimente, Oare tu ai aşa ceva? Şi chiar mai important, oare tu simţi ceva pentru mine sau relaţia noastră e unilaterală? Ştii, eu chiar te ador câteodată, chiar dacă lumea rea spune că te ţin doar ca pe un accesoriu.

Şi nu, n-am nevoie de cadouri din partea ta. Tu îmi oferi lumea întreagă în fiecare zi, iar eu trăiesc bucuria de a o împărţi cu tine – nici n-am nevoie de mai mult. Aşa că singurul lucru care îmi umbreşte fericirea e îndoiala că m-am îndrăgostit ca o fraieră şi tu nu meriţi asta. Găseşte o cale să-mi arăţi cum stau lucrurile, frumoasa mea pereche de ochelari de soare!

Comentarii Facebook

comments

7 Comments on Iubire adevărată

  1. daninho
    July 29, 2010 at 10:21 pm (8 years ago)

    adica e vorba de iubirea pe care o porti pentru… o pereche ochelari de soare? :))

    Reply
  2. Deme
    July 29, 2010 at 10:27 pm (8 years ago)

    Mda. Şi măcar de n-ar fi chiar totul o ficţiune… cu alte cuvinte, eu mi-am imaginat ce simte un om care-şi adoră ochelarii de soare, că eu nu mi-am găsit încă perechea…pereche :))

    Reply
  3. Milorad Velimirović
    July 30, 2010 at 6:03 am (8 years ago)

    Good one! Iubirea pentru ochelari e aproape la de fel de profundă ca sentimentele tale pentru frigiderul dintr-un post anterior. Keep it up, daddy's little objectophile :))

    Reply
  4. Deme
    July 30, 2010 at 6:12 pm (8 years ago)

    Măi, adevărul e că de obiecte mă pot folosi mai uşor…şi nici nu mă mustră conştiinţa 😀

    Reply
  5. Cristina
    August 1, 2010 at 9:49 am (8 years ago)

    Mă tem că tu vei fi cea care o va părăsi pentru un alt trend..Îi vei frânge inima..sau lentilele:))

    Reply
  6. jack
    August 2, 2010 at 4:34 pm (8 years ago)

    DEMEntial. 🙂

    Ai putea scrie asa ceva si despre un barbat?

    Reply
  7. Deme
    August 2, 2010 at 6:00 pm (8 years ago)

    Încă nu-i momentul. Şi nu-s nici măcar pe-aproape de momentul ăla…:))

    Reply

Leave a Reply